Pe mine m-au impresionat
mai ales actorii (inclusiv, sau mai bine zis, în special, cei secundari – Mikkel Boe Følgaard
și Thomas W. Gabrielsson, deși Mads Mikkelsen și Alicia Vikander
sunt și ei memorabili în rolurile principale). Foarte-foarte bune și imaginea,
scenografia, costumele și muzica (atmosfera sfârșitului de secol al XVIII-lea este recreată în mod absolut excepțional).
Voi remarca faptul că
acest film de epocă oscilează între două teme principale: iubirea și puterea.
În opinia mea, povestea de dragoste extraconjugală dintre frumoasa,
delicata și tânăra regină de origine engleză și asprul medic german al
regelui danez iese câștigătoare față de lupta pentru putere,
deși calea ireversibilă spre progres pe care a fost împins Regatului Danemarcei sub
influența ideilor iluministe captează la rândul său atenția publicului. Cu toate că
dacă stau să mă gândesc bine, cel mai bine sunt evidențiate în
film zbaterile acestui personaj extrem de interesant, când slab când
puternic, care este regele Christian al VII-lea, un monarh cu grave
probleme psihice, aflat la intersecția trădării conjugale și
manipulărilor politice.
Dezvoltarea filmului pe mai multe planuri conduce la o durată mai puțin obișnuită, de peste două ore. Chiar și așa însă, anumite lucruri sunt atinse doar în trecere. Spre exemplu, filmul n-a putut explora mai în profunzime mecanismele care-l transformă pe Struensee într-un om politic reacționar dintr-un medic idealist. Oricum, referirile istorice (abundente) m-au făcut curios, voi aprofunda tema prin lectură (aș menționa aici faptul că filmul reprezintă ecranizarea romanului „Prinsesse af blodet”, scris de Bodil Steensen-Leth, care povestește evenimentele din perspectiva reginei Caroline Mathilda).
Dezvoltarea filmului pe mai multe planuri conduce la o durată mai puțin obișnuită, de peste două ore. Chiar și așa însă, anumite lucruri sunt atinse doar în trecere. Spre exemplu, filmul n-a putut explora mai în profunzime mecanismele care-l transformă pe Struensee într-un om politic reacționar dintr-un medic idealist. Oricum, referirile istorice (abundente) m-au făcut curios, voi aprofunda tema prin lectură (aș menționa aici faptul că filmul reprezintă ecranizarea romanului „Prinsesse af blodet”, scris de Bodil Steensen-Leth, care povestește evenimentele din perspectiva reginei Caroline Mathilda).
PS Nu mă pot abține să
nu observ problemele de subtitrare, începând cu titlul, care cred că ar fi
trebuit tradus „Un scandal regal” (aici fiind vorba de un
scandal sexual și politic, nicidecum de o afacere). E regretabil că „preceptor” (eventual „guvernor”) poate fi tradus prin... „guvernator”, sau „grațiere” prin... „exonerare”. Iar exemplele ar
putea continua, existând pe alocuri momente când traducerea a fost
atât de confuză încât nu s-a mai înțeles nimic. Un lucru
nepermis la un spectacol de această calitate, la care orice detaliu
este (sau ar trebui să fie) important. Aviz distribuitorului.