Selecția
filmelor din ciclul Luis
Buñuel
en México, derulat între 21-25 octombrie 2014 la Institutul Cervantes din
București, cu sprijinul Ambasadei Mexicului, a fost reprezentativă pentru un „altfel” de Buñuel
decât cel îndeobște cunoscut - suprarealist, iconoclast, „biciul
burgheziei”. De data aceasta a fost vorba despre filme „normale”,
chiar burgheze.
El
gran calavera
(1949) este o comedie bulevardieră adaptată după o piesă de
teatru cu spectaculoase răsturnări de situație, filmată cu o
perfecțiune de Hollywood, cu un operator spectaculos (Ezequiel
Carrasco) și cu un actor principal (Fernando Soler) în mare formă.
Subida
al cielo
(1951) este o dramă cu inflexiuni fantastice și chiar câteva
efecte speciale.
La
hija del engaño
(1951) este o altă comedie bulevardieră, din nou adaptată după o
piesă de teatru, din nou cu Fernando Soler.
La
ilusíon
viaja en tranvía
(1953) este o comedie bazată pe un fapt divers relativ neimportant,
dar care, bine povestit, devine palpitant.
Din
toate aceste filme nu lipsesc dive răpitoare, bărbați eleganți,
bani, jocuri de noroc, băutură, și automobile americane, dar și o constantă critică socială, și învățăminte
moralizatoare.
Din
păcate, am ratat Nazarín
(1958), probabil cel mai interesant film din serie (Premiul
internațional la Cannes în 1959).
De remarcat că Los
olvidados
(1950), cel mai cunoscut (și cel mai controversat) film
din perioada mexicană a lui Buñuel
(Premiul pentru regie la Cannes în 1951), nu a făcut parte din
selecție.