Despre Cortázar, în desene animate

„Povești cu cronopi și glorii” este un film cu totul și cu totul special. A fost alegerea personală a ambasadorului argentinian C. Pérez Paladino pentru a deschide ciclul Cortázar de la Instituto Cervantes de Bucarest - poate fiindcă unul dintre capitolele cărții/filmului se referă la o revoluție provocată de introducerea obligatorie a limbii... române în locul spaniolei? Sau poate pentru că acest film foarte recent (2014) a și început să fie premiat la festivaluri - Havana, Erevan?

Grafica filmului este extrem de diferită de-alungul filmului, fiecare capitol al cărții fiind ilustrat de un alt grafician/pictor prieten de-al lui Julio Cortazar. Unitatea este păstrată însă datorită regiei, animației și muzicii. Interesante referințele cinematografice/fotografice ale regizorului Julio Ludueña (și el prieten cu Cortázar) - cum ar fi „Crucișătorul Potemkin” al lui S. Eisenstein, sau emblematicele imagini foto cu un alt argentinian celebru, Che Guevara.

Un film de la care pleci un alt om, dacă-mi este permis să o parafrazez pe directoarea institutului, R. Moro de Andrés, care în cuvântul său introductiv a spus că „Șotron” (capodopera lui Cortázar) a schimbat-o definitiv. Un cald cuvânt de apreciere și pentru frumoasa și inspirata prezentare făcută de ambasadorul Pérez Paladino marelui scriitor argentinian autoexilat la Paris.

Iohannis: puterea unei scuze

Și totuși, solidaritatea între români, solidaritatea adevărată, dezinteresată, întru democrație, există!

Le sunt recunoscător celor din diaspora, care pe 16 noiembrie 2014 mi-au adus aminte de asta. Am privit și eu, ca mulți alții, cu emoție imaginile din marile capitale ale Europei, cu cozi interminabile de oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale, veniți uneori de la sute de kilometri distanță, pentru a sta răbdători cu orele în frig și ploaie, cu speranța că vor putea vota (imagine altminteri halucinantă în Europa secolului al XXI-lea, deși întrutotul corespunzătoare capacității administrative a actualului Guvern de la București).

N-am mai împărtășit acest sentiment de solidaritate din zilele de după răsturnarea lui Ceaușescu din 1989, când oamenii își zâmbeau unii altora, și reîncepuseră să vorbească cu vă rog și mulțumesc, în ciuda nenumăratelor greutăți cu care se confruntau.

Printre ciudățeniile alegerilor prezidențiale din 2014, este de reținut că Iohannis a câștigat în Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, plus Basarabia (Moldova de peste Prut), ca să nu mai menționez și diaspora, în timp ce Ponta a fost preferat în Muntenia, Oltenia, și Moldova (de până la Prut). Să fie oare această suprapunere aproape perfectă între regiunile istorice și preferința de vot doar o coincidență?

Interesantă intervenția lui M.-R. Ungureanu în limba maghiară, făcută înainte de turul al doilea al alegerilor în sprijinul lui Iohannis. Nu știu să fi existat prea mulți politicieni români care să mai fi avut capacitatea/dorința să se adreseze în maghiară electoratului, de la marele patriot și luptător pentru democrație Iuliu Maniu - toute proportion gardée.

La final, o întrebare pentru mine însumi: a existat un moment când am căpătat certitudinea victoriei lui Iohannis? Și un răspuns: da, am știut că va câștiga atunci când, la prima confruntare televizată, Iohannis a fost singurul care și-a cerut scuze, deși nu greșise cu nimic.

PS Interesantă și paradigma acestor alegeri, foarte diferită de tot ce a existat până acum în România - cu intelectuali de marcă profund implicați (l-aș cita aici doar pe Cărtărescu, dar lista e lungă), și cu variate surse de informare alternative (rețele de socializare, etc.) care au făcut caducă propaganda televiziunilor.

Papaioannou, via Pina

Nu sunt un mare amator de spectacole de balet/dans, așa încât doar ocazional îi privesc pe alții dansând.

De la filmele cu/despre Pina Bausch - care, recunosc, sunt speciale, în primul rând datorită personalității coregrafei germane, dar și datorită realizatorilor filmelor (Rainer Hoffman și Anne Linsel pentru  Tanzträume - 2010, respectiv Wim Wenders pentru Pina - 2011) - n-am mai întâlnit nimic care să mă impresioneze. Până astăzi, când am rămas mut de uimire văzând o scurtă secvență dintr-un spectacol (coincidență, despre Pina) de Dimitris Papaioannou: http://vimeo.com/100021239.

Două materiale de prezentare ale ansamblului operei (de până acum a) acestui mare coregraf/regizor/artist vizual grec (același care a realizat spectacolul inaugural al Olimpiadei din 2004, de la Atena) pot fi văzute la: https://vimeo.com/91063715, respectiv la www.dimitrispapaioannou.com/.

Constantinescu, Ponta, și revista 22

 Am citit cu surprindere lungul text al lui Emil Constantinescu din revista 22 (vezi link mai jos), care laudă sprijinul acordat de Guvernul Ponta victimelor regimului comunist, și mai ales recenta decizie a Guvernului de a dubla indemnizațiile celor persecutați politic. 

Momentul ales nu este deloc întâmplător, și textul lui Constantinescu apare mai degrabă ca un sprijin electoral pentru candidatul PSD la turul al doilea al prezidențialelor, decât ca un gest de normalitate. 

Încă o dată, nu știu ce să cred despre Constantinescu.

Emil Constantinescu, SUSTINERE pentru Victor Ponta. LAUDE pentru FAPTELE lui Ponta in sustinerea ANTICOMUNISMULUI