Iohannis: puterea unei scuze

Și totuși, solidaritatea între români, solidaritatea adevărată, dezinteresată, întru democrație, există!

Le sunt recunoscător celor din diaspora, care pe 16 noiembrie 2014 mi-au adus aminte de asta. Am privit și eu, ca mulți alții, cu emoție imaginile din marile capitale ale Europei, cu cozi interminabile de oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale, veniți uneori de la sute de kilometri distanță, pentru a sta răbdători cu orele în frig și ploaie, cu speranța că vor putea vota (imagine altminteri halucinantă în Europa secolului al XXI-lea, deși întrutotul corespunzătoare capacității administrative a actualului Guvern de la București).

N-am mai împărtășit acest sentiment de solidaritate din zilele de după răsturnarea lui Ceaușescu din 1989, când oamenii își zâmbeau unii altora, și reîncepuseră să vorbească cu vă rog și mulțumesc, în ciuda nenumăratelor greutăți cu care se confruntau.

Printre ciudățeniile alegerilor prezidențiale din 2014, este de reținut că Iohannis a câștigat în Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, plus Basarabia (Moldova de peste Prut), ca să nu mai menționez și diaspora, în timp ce Ponta a fost preferat în Muntenia, Oltenia, și Moldova (de până la Prut). Să fie oare această suprapunere aproape perfectă între regiunile istorice și preferința de vot doar o coincidență?

Interesantă intervenția lui M.-R. Ungureanu în limba maghiară, făcută înainte de turul al doilea al alegerilor în sprijinul lui Iohannis. Nu știu să fi existat prea mulți politicieni români care să mai fi avut capacitatea/dorința să se adreseze în maghiară electoratului, de la marele patriot și luptător pentru democrație Iuliu Maniu - toute proportion gardée.

La final, o întrebare pentru mine însumi: a existat un moment când am căpătat certitudinea victoriei lui Iohannis? Și un răspuns: da, am știut că va câștiga atunci când, la prima confruntare televizată, Iohannis a fost singurul care și-a cerut scuze, deși nu greșise cu nimic.

PS Interesantă și paradigma acestor alegeri, foarte diferită de tot ce a existat până acum în România - cu intelectuali de marcă profund implicați (l-aș cita aici doar pe Cărtărescu, dar lista e lungă), și cu variate surse de informare alternative (rețele de socializare, etc.) care au făcut caducă propaganda televiziunilor.