marți, 3 decembrie 2013

Vietri sul Mare – un spectaculos olărit artizanal, și nu numai





Impresii de la Forumul Greenaccord X (2)


Vietri sul Mare este o destinație turistică foarte căutată din sudul Italiei, poarta de intrare, venind dinspre Napoli, în costiera amalfitana (coasta amalfitană), descrisă ca locul de pe Pământ care seamănă cel mai bine cu Paradisul.

Orașul, amplasat în jurul unui golf superb, cu clădiri vechi bine conservate, este cel mai bine cunoscut pentru atelierele sale de olărit și faianță (majolică).

Pentru mine a fost interesant să văd cât de mult seamănă olarii din Vietri sul Mare cu cei din România. Folosesc roata de picior, și pensula. Singura diferență este varietatea uriașă de forme și culori care există la Vietri sul Mare, ceea ce confirmă inepuizabila imaginație a italienilor din sud. Rezultatul muncii acestora este însă extrem de variat. După mine, aici se fac și lucruri excepționale, dar și lucruri kitsch.


























O plimbare prin acest mic orășel cochet este însă întotdeauna o plăcere, fie pe lumina soarelui, fie pe întuneric.














Ah, și să nu uit! După o pizza, preferabil Margherita, și un gelato (înghețată), preferabil de fructe sau de migdale, recomand și un alt produs al zonei, un păhărel de limoncello (lichior de lămâie), probabil cel mai bun digestiv din câte există.



Catacombele lui San Gennaro din Napoli - confluența dintre Est și Vest, coexistența dintre sacru și profan



Impresii de la Forumul Greenaccord X (1)




Un grup de tineri din Rione Sanità (Calea sănătății) încearcă să readucă în atenția publicului istoria, arta, cultura, gastronomia și, nu în ultimul rând, convingerile religioase ale locuitorilor acestui cartier tradițional din Napoli, cu arhitectură tipică de secolul al XVIII-lea, cu străzi înguste în pantă, unde vecinii își atârnă rufele la uscat de la o fereastră la cealaltă pe deasupra capetelelor trecătorilor.

Dar Napoli nu înseamnă numai soare și lumină, ci și întuneric și mister. Un astfel de loc se află sub Biserica Madre del Buon Consiglio, o maiestuoasă clădire - denumită și micul Sf. Petru, datorită asemănării cu bazilica Sf. Petru din Roma.

Este vorba despre catacombele lui San Gennaro (Sf. Ianuarie), care au fost săpate în tuf vulcanic pentru a fi folosite ca loc de cult și de înmormântare de paleocreștini, în epoca persecuțiilor din Imperiul Roman. Vechi din secolul al II-lea d.H., ele au fost extinse continuu, până la a deveni cel mai întins sistem de galerii subterane din tot sudul Italiei (folosit ca adăpost pentru populație în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timpul bombardamentelor aliate - cele mai dure abătute vreodată asupra unui oraș italian).
 
Aici au fost înmormântați primii paisprezece episcopi ai orașului, inclusiv San Gennaro, patronul Napoli-ului - sfânt recunoscut atât de Biserica catolică cât și de Biserica ortodoxă. Astăzi, după transferarea rămășițelor pământești ale celor îngropați aici de-alungul veacurilor, catacombele au devenit muzeu, loc unde se poate simți confluența dintre Est și Vest, dintre arta romanică și cea bizantină. Și tot aici coexistă armonios anticul cu contemporanul, precum și sacrul cu profanul. Una din bazilicile subterane mai este încă folosită ca loc de cult (și de ceremonii, cum ar fi nunțile).









































Asta nu înseamnă însă că formele de artă modernă - fotografia, instalația, și chiar nudurile - nu-și pot găsi și ele loc aici.

 

 


 









Și chiar și gastronomia. Am gustat aici extraordinare specialități napolitane făcute de cea mai veche și celebră pasticceria (patiserie) din oraș, Scaturchio - între care spectaculoasa babà Vesuvio (un fel de savarină cu rom, în formă de vulcan). 
 
 

duminică, 1 decembrie 2013

Bere artizanală Zăganu la The Real Beer Shop - 30 nov. 2013

Degustare de bere artizanală Zaganu la The 'Real Beer' Shop - 30 nov. 2013. Două versiuni - blondă și brună. Cea blondă mi-a adus aminte de berile nepasteurizate dinainte vreme. M-ar tenta să o degust în variantă nefiltrată. Cea brună este cu adevărat fină, specială - spumă groasă care se menține timp îndelungat, aromă delicată de caramel, carbonatare naturală. Pentru a o aprecia la justa ei valoare, trebuie băută în pahar cu picior, răcită doar puțin.