marți, 3 decembrie 2013

Catacombele lui San Gennaro din Napoli - confluența dintre Est și Vest, coexistența dintre sacru și profan



Impresii de la Forumul Greenaccord X (1)




Un grup de tineri din Rione Sanità (Calea sănătății) încearcă să readucă în atenția publicului istoria, arta, cultura, gastronomia și, nu în ultimul rând, convingerile religioase ale locuitorilor acestui cartier tradițional din Napoli, cu arhitectură tipică de secolul al XVIII-lea, cu străzi înguste în pantă, unde vecinii își atârnă rufele la uscat de la o fereastră la cealaltă pe deasupra capetelelor trecătorilor.

Dar Napoli nu înseamnă numai soare și lumină, ci și întuneric și mister. Un astfel de loc se află sub Biserica Madre del Buon Consiglio, o maiestuoasă clădire - denumită și micul Sf. Petru, datorită asemănării cu bazilica Sf. Petru din Roma.

Este vorba despre catacombele lui San Gennaro (Sf. Ianuarie), care au fost săpate în tuf vulcanic pentru a fi folosite ca loc de cult și de înmormântare de paleocreștini, în epoca persecuțiilor din Imperiul Roman. Vechi din secolul al II-lea d.H., ele au fost extinse continuu, până la a deveni cel mai întins sistem de galerii subterane din tot sudul Italiei (folosit ca adăpost pentru populație în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timpul bombardamentelor aliate - cele mai dure abătute vreodată asupra unui oraș italian).
 
Aici au fost înmormântați primii paisprezece episcopi ai orașului, inclusiv San Gennaro, patronul Napoli-ului - sfânt recunoscut atât de Biserica catolică cât și de Biserica ortodoxă. Astăzi, după transferarea rămășițelor pământești ale celor îngropați aici de-alungul veacurilor, catacombele au devenit muzeu, loc unde se poate simți confluența dintre Est și Vest, dintre arta romanică și cea bizantină. Și tot aici coexistă armonios anticul cu contemporanul, precum și sacrul cu profanul. Una din bazilicile subterane mai este încă folosită ca loc de cult (și de ceremonii, cum ar fi nunțile).









































Asta nu înseamnă însă că formele de artă modernă - fotografia, instalația, și chiar nudurile - nu-și pot găsi și ele loc aici.

 

 


 









Și chiar și gastronomia. Am gustat aici extraordinare specialități napolitane făcute de cea mai veche și celebră pasticceria (patiserie) din oraș, Scaturchio - între care spectaculoasa babà Vesuvio (un fel de savarină cu rom, în formă de vulcan). 
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu