Impresii de la Forumul
Greenaccord X (7)
Sunt un partizan
necondiționat al colectării separate și reciclării deșeurilor.
Separ în mai multe fracții cea mai mare a deșeurilor pe care le
generez: hârtie și carton, plastic și metal, și sticlă, și doar
o mică parte rămâne amestecat, în mare parte deșeuri
biodegradabile, care, din păcate, în București nu se colectează.
Cu încălțămintea și hainele uzate n-am ce face, trebuie să le
pun tot la gunoi amestecat. Nici cu deșeurile toxice (cutii de
vopsea) nu prea știu ce să fac. Evident, pun de-o parte deșeurile
de echipamente electrice și electronice (pe care le duc la
magazinele unde se pot lăsa). Dar nu o dată mi-am pus întrebarea
dacă tot efortul meu de a colecta separat deșeurile reciclabile are
rost? Oare sistemul funcționează? E o întrebare deocamdată fără
un răspuns clar în ce privește țara mea.
Am primit însă răspuns
pentru sistemul din Italia, mai precis din regiunea Campania, cu
capitala la Napoli. E notoriu faptul că această regiune a fost și
mai este bântuită de spectrul deșeurilor. Criza gravă de acum
câțiva ani s-a stins, dar efectele ei continuă să se simtă.
Criza a apărut atunci când depozitele urbane de deșeuri s-au
umplut până la refuz, astfel încât deșeurile care continuau să
fie generate de populație și de industrie n-au mai avut unde să
fie depozitate (situație care ar putea apărea oricând și la noi).
Când muncitorii din salubritate au intrat în grevă, atât străzile
Napoli-ului, cât și câmpurile dimprejur s-au umplut de gunoaie. În
oraș, deșeurile luau foc singure, trebuind stinse de pompieri.
Celor de pe câmp li se dădea foc chiar de către cei care le
aduceau, printre care și mafia deșeurilor (ecomafia), ca să
li se piardă urma.
Cu mari eforturi, în oraș situația s-a normalizat. Pe câmpuri, depozitarea ilegală (în special a deșeurilor industriale) și incendiile mai continuă – provocând intoxicarea și îmbolnăvirea gravă a localnicilor.
Cu mari eforturi, în oraș situația s-a normalizat. Pe câmpuri, depozitarea ilegală (în special a deșeurilor industriale) și incendiile mai continuă – provocând intoxicarea și îmbolnăvirea gravă a localnicilor.
Ca
întotdeauna, „à
quelque chose malheur
est bon”, astfel
că la italieni, ca urmare a crizei,
a intervenit o schimbare de paradigmă. Nici autoritățile, nici
populația n-au mai considerat și nu mai consideră că gestionarea
deșeurilor este ceva care se rezolvă de la sine. Au fost imaginate
și puse în aplicare diverse soluții de minimizare a cantității
de deșeuri generate, precum și de colectare separată și reciclare
a unei proporții cât mai mari din deșeurile colectate. Principalul
beneficiu este că s-a redus astfel enorm cantitatea de deșeuri care
ajung la „groapa de gunoi” municipală, producându-se în
același timp ceva denumit (în lipsă de alt nume mai bun) materie
primă „nouă” sau „secundară” (sic!).
Îmbrăcarea echipamentului de protecție pentru vizitarea fabricii |
În avangarda
economică și tehnologică a instituțiilor care se ocupă de
deșeurile reciclabile din Campania se află Società
Recupero Imballaggi (SRI), respectiv Erreplast – al căror motto
este „Mettiamo in circolo materia
nuova” (apropo
de materia primă „nouă” de mai sus).
SRI (a nu se confunda cu instituția română omonimă) se ocupă de sortarea deșeurilor reciclabile (hârtie și carton, plastic și metal, sticlă), iar Erreplast exclusiv de reciclarea deșeurilor din PET.
SRI (a nu se confunda cu instituția română omonimă) se ocupă de sortarea deșeurilor reciclabile (hârtie și carton, plastic și metal, sticlă), iar Erreplast exclusiv de reciclarea deșeurilor din PET.
Explicații oferite vizitatorilor |
Erreplast este cea mai modernă fabrică de acest gen din
Italia, poate și din Europa, design-ul
său fiind integral italian. Are un grad avansat de automatizare,
având o mare capacitate de procesare, de circa 30.000 t/an. Am văzut
aici hale și instalații moderne, relativ puțini muncitori, și o
bună organizare. Evident nivelurile de zgomot și miros din unele
secții este destul de mare (cei care lucrează aici folosesc
antifoane și măști de praf), dar în ansamblu fabrica este foarte
prezentabilă pentru zona industrială în care se află. De notat că fabrica este amplasată chiar în „triunghiul morții” sau „terra dei fuochi”, zona dintre Napoli și Caserta unde ecomafia a adus și a incendiat cea mai mare parte a deșeurilor care fac atâtea probleme locuitorilor de aici. Prin procedee complexe (spălare - PET-urile sunt curățate și etichetele desprinse de pe ele,
apoi sunt măcinate la dimensiuni mici, desprăfuite, și în final omogenizate), în același timp și
economice și ecologice (consum mic de apă și energie, utilizare
minimă de substanțe chimice, fără emisii de gaze toxice etc.), se
produce aici un plastic de înaltă calitate (RIPET incolor,
albastru, respectiv colorat), care poate fi utilizat de toate
industriile care au nevoie de fibre de poliester de calitate
(industria textilă, covoare etc.). Calitatea acestui plastic
corespunde chiar și cu normele europene pentru reutilizare în
producerea de ambalaje de uz alimentar.
Punctul de plecare al liniei de sortare SRI pentru hârtie și carton |
Pe această linie de sortare au ajuns doar ambalaje rigide de plastic |
Pe aceasta doar folii de plastic |
Iar aici doar PET-uri incolore |
Hala Erreplast de unde PET-urile sortate la SRI intră la procesare |
Imagine de detaliu din hala unde PET-urile intră la procesare |
Hală complet automatizată |
Pe unele linii verificarea umană nu poate fi însă complet eliminată |
Fulgi de RIPET incolor |
Cele trei tipuri de RIPET: colorat, albastru și incolor |
Rezultatele
activității SRI pentru anul 2012 ar putea fi cuantificate în
diverse moduri, dar principalul rămâne că a sortat deșeuri
reciclabile care dacă ar fi ajuns să fie depozitate pe sol ar fi
ocupat 840.000 m³,
acoperind cu un strat de gunoi înalt de 5m echivalentul a 240 de
terenuri de fotbal.
Erreplast a produs în anul 2012 o cantitate de fibre reciclate de poliester care ar fi putut umple 860 de TIR-uri.
Activitatea SRI/Erreplast
este importantă din perspectiva României (implicată în mod
repetat în importuri de deșeuri, nu întotdeauna legale, din
Italia, și în special din Campania și Napoli) nu în ultimul rând
și pentru faptul că unul din scopurile declarate ale acestei
industrii reciclatoare este să proceseze intern toate deșeurile
colectate, fără ca Italia să mai exporte astfel de deșeuri către
țări cu economii slab dezvoltate, care nu dispun de tehnologia
necesară pentru a le procesa, și unde ar putea deveni periculoase
pentru sănătatatea umană.
Desigur că toate aceste
activități nu se desfășoară fără bani, sau în pierdere. Cele
48.000 t de deșeuri sortate în anul 2012 de SRI (hârtie și
carton, plastic și metal, sticlă) au fost vândute mai departe
diverșilor beneficiari cu o sumă totală de circa 6,4 milioane de
euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu