Cum se prepară o pizza la ea acasă

Impresii de la Forumul Greenaccord X (4)

Spectacolul a fost mai bun ca rezultatul, deși nici acesta n-a fost rău. Dar prepararea unei pizza sub ochii clienților, în chiar stilul tradițional al pizzeriilor din sudul Italiei, rămâne un spectacol fascinant. Cu atât mai mult cu cât s-a desfășurat la doi pași de Napoli, loc de naștere al celebrei pizza.

Am mâncat o pizza Margherita la restaurantul pizzerie La Sosta, din Vietri sul Mare. Ce a depunctat-o, în opinia mea, a fost lipsa busuiocului. Acest tip de pizza are în mod tradițional culorile tricolorului italian (roșu – tomate San Marzano, preferabil de pe colinele Vezuviului, alb – mozzarella de bivoliță, specialitate din Campania, și verde – busuioc, plantă aromatică tipic mediteraneană). 

Istoricul pizzei se pierde în negura vremurilor, chiar dacă pizza modernă este considerată o invenție napolitană. Iar pizza Margherita nu numai că nu este o invenție de sărăcie, ci este chiar un fel de mâncare pregătit în onoarea unei regine, cea de la care își trage de altfel și numele. Se spune că un maestru pizzer ar fi pregătit trei feluri de pizza în cinstea ei, dar regina ar fi preferat-o pe cea care avea numai cele trei culori ale tricolorului italian. De aceea sunt importante toate cele trei ingrediente, și niciunul nu poate lipsi.     

Pizza napolitană are aluatul subțire dar fraged (spre deosebire de pizza romană sau siciliană, care sunt mai degrabă crocante). Iar peste toate, un ingredient care nu poate să lipsească - uleiul de măsline extravirgin. Se coace într-un timp foarte scurt, de unu-două minute, într-un cuptor cu lemne, aflat la temperatură foarte înaltă.

www.greenaccord.org