Nu e prima dată, și probabil nici ultima, când carosabilul și trotuarul din dreptul locuinței mele sunt sparte pentru o lucrare (electrică, gaze, apă sau de refacere a bordurilor). Impresionant este nu numai faptul că astfel de reparații n-au fost luate în considerare când s-a gândit strada, ci și modul îngrozitor în care se pune totul la loc după reparații: cârpăcit, rămân valuri acolo unde pietruirea străzii și asfaltarea trotuarelor au fost ireproșabile.
Pentru că atunci când a fost refăcută strada, în urmă cu puțini ani, am rămas surprins de felul profesionist în care s-a lucrat. S-a săpat până la o adâncime destul de mare, apoi au fost puse straturi succesive de nisip și pietriș, care au fost tasate, după care s-a turnat un rând de beton cu o curbură perfect calculată. Abia peste aceasta s-a pus la loc piatra cubică originală, peste alt rând de nisip, în formă de raze. Rareori am văzut să se facă o lucrare atât de laborioasă, la final cu adevărați meșteri pietrari, care puneau manual pe un pat de nisip piatră cubică după piatră cubică, o nivelau bine cu un ciocan, după care turnau ciment între pietre. A ieșit aproape perfect. Încet-încet însă, lucrările ulterioare încep să-i vină de hac și străzii și trotuarului. Deja e plin de gropi.
Nu știu care ar putea fi soluția unei lucrări durabile. Poate ca meșterul care face lucrarea să zidească pe cineva drag în ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu