Anim'est - „Aloïs Nebel”, un film extraordinar despre iubire, pedepse colective, răzbunare

„Aloïs Nebel” (2011), prezentat la Anim'est 2012, este un extraordinar film de animație, care a reprezentat Republica Cehă în competiția pentru premiile Oscar, fără să câștige vreun premiu, deși ar fi meritat.

Dar poate câștigă la Anim'est.

Până la urmă însă nu bilanțul competițiilor, fie ele Oscar sau Anim'est, contează, ci calitatea filmului. Or acest film este cu adevărat autentic și valoros.

Mi-a plăcut enorm felul cum este descrisă povestea de dragoste care se înfiripă între singuraticul, taciturnul, copilărosul impiegat Aloïs, care vine la Praga din îndepărtata localitate Bílý Potok atunci când își pierde locul de muncă, și ordonata și grijulia văduvă Květa, care-și va părăsi oaza pe care și-a organizat-o în... toaleta din Gara Centrală din Praga, locul ei de muncă, pentru a-l căuta pe Aloïs, atunci când acesta pleacă înapoi fără să fi realizat nimic în capitală. Nimic mai frumos decât zâmbetul delicat care înflorește pe fața Květei atunci când Aloïs, care n-a ajuns la întâlnire, se aștepta să-l certe, or ea zâmbește. Minunat!

Filmul abordează însă și două alte mari teme, relativ incomode.

Prima se referă la pedepsele colective și abuzurile la care a fost expusă comunitatea germană la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial (execuții sumare, violuri, deportări în masă, confiscarea averilor - abuzuri despre care se cunoaște în general prea puțin, și despre care se vorbește și mai puțin). Printre secvențele memorabile din film care mă bântuie se regăsește cea în care Wachek (tatăl), fost colaborator al naziștilor devenit peste noapte membru al gărzilor revoluționare și comunist fanatic, îl împușcă pe la spate pe fostul său prieten, Müller, tatăl Dorothei, atunci când etnicii germani erau urcați în vagoane de vite pentru a fi deportați din Cehoslovacia, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Sau cea în care Dorothe plânge, căzută la pământ, cu hainele rupte, după ce a fost violată de Wachek. Sau viziunea pe care o are în mod repetat Aloïs, mai întâi copil, apoi matur: Dorothe cu bebelușul în brațe, plecând în Polonia, unde va trebui să se prostitueze pentru a-și crește copilul, promițându-i lui Aloïs că va reveni. Impresionant!

A doua temă care dă de gândit în film este cea a răzbunării.

Mutul (fiul Dorothei și al lui Wachek tatăl) revine într-adevăr ca să-și răzbune mama și bunicul. Îl va ucide cu lovituri brutale de topor pe Wachek tatăl, care își va primi cu resemnare pedeapsa, deși scosese din buzunar un revolver Lüger cu care și-ar fi putut ușor ucide fiul născut dintr-un viol.

Iar filmul mai explorează cu succes și alte teme, cum ar fi lăcomia și fățărnicia (reprezentate prin Wachek fiul, fals prieten al lui Aloïs, precum și prin ofițerii sovietici cu care Wachek fiul face afaceri pe banii statului) sau promiscuitatea (reprezentată printr-un fost pușcăriaș, o prostituată etc. din Gara Centală din Praga).

„Aloïs Nebel” este nu numai un film care încearcă să recupereze adevăruri istorice incomode, și care tratează minunat subiecte general umane, ci și un mare film de animație. Felicitări realizatorilor săi: desenatorul, compozitorul și cântărețul Jaromír 99 (Svejdík), scenaristul Jaroslav Rudiš, și regizorul Tomáš Luňák!