A sosit și rândul cozonacului. Am
scos maiaua din frigider, am hrănit-o cu făină albă de grâu, și
când a început să facă bule am pregătit cu ea un aluat clasic de
cozonac, cu făină (ecologică) albă de grâu, untul cel mai gras,
zahăr nerafinat de trestie, și ouă de țară. După câteva ore
începuse să crească. Am adăugat stafidele și coacăzele uscate,
am frământat aluatul încă vreo zece minute, după care l-am lăsat
la dospit peste noapte, de data aceasta în formă.
A doua zi dimineață am încins
cuptorul la circa 200 de grade Celsius, apoi am introdus forma. După
douăzeci de minute am redus temperatura la circa 180 de grade
Celsius, și am mai lăsat cozonacul douăzeci de minute în cuptor.
.jpg)
A ieșit ce se poate vedea. Forma nu
diferă mult de cea a cozonacilor făcuți cu drojdie comercială,
dar aroma, consistența și gustul sunt net diferite, cu adevărat
mai bune. Aroma e mai plină, consistența mai densă, iar gustul
acrișor al maialei se combină perfect cu dulcele zahărului de
trestie, dând un rezultat minunat. Golurile din cozonac, semn al
activității maialei, sunt și ele ceva mai inegale, cu câteva
dintre ele mai mărișoare.
Voi recunoaște aici că neavând timp
să hrănesc maiaua de cel puțin două ori, ca să iasă cantitatea
care mi-ar fi trebuit, am folosit și puțină drojdie comercială
(oricum, mai am un rest de drojdie în frigider, și o voi utiliza
jumătate-jumătate cu maiaua până o voi termina).
O a doua mică abatere de la rețetă
a fost numărul regulamentar de ouă. Simțind la mână aluatul prea
moale (maiaua este totuși cincizeci la sută apă), am redus
cantitatea de ouă. Data viitoare trebuie să mă gândesc cum să
fac, probabil că ar trebui încercată o maia mai densă, cu mai
puțină apă, ca să pot pune ouă mai multe, și să nu trebuiască
să sar peste lapte (a treia abatere).
De câte ori fac cozonac îmi amintesc
că sunt unii cărora nu le place cozonacul. Cred că n-au avut
ocazia să guste unul făcut după rețeta Sandei Marin. Și mai îmi
amintesc de cozonacii bunicii. Mamaia făcea niște cozonaci
trandafir excepționali. Cu multe, multe ouă (am auzit ceva de o
sută de ouă, dar poate am visat, deși rețeta de cozonaci
moldovenești are într-adevăr un număr dublu de ouă față de
cozonacul obișnuit). Și mai făcea ceva Mamaia. Tapeta oala pe fund
și pe pereți cu unt amestecat cu zahăr, cam de două degete. Ieșea
o crustă crocantă ce ți se topea în gură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu