După pâinea de secară, a venit
rândul celei de grâu (de fapt de făină ecologică integrală de
grâu dur).
Am scos o porție de maia din
frigider, și am hrănit-o cu făină integrală de grâu dur, de același fel
cu pâinea care urma să fie pregătită (maiaua este
jumătate-jumătate de secară și făină albă de grâu). Am
lăsat-o la crescut peste noapte. Dimineață am pregătit aluatul.
Lăsat la dospit la temperatura
camerei până aproape și-a dublat volumul, apoi frământat din
nou, și lăsat a doua oară la dospit la temperatura camerei,
într-o formă dreptunghiulară. A crescut ceva, dar nu foarte mult.
Seara, când mi s-a părut că nu mai crește, l-am băgat la cuptor.
A ieșit o pâine aproape la fel de
densă cu cea de secară, totuși un pic mai aerată (găurile din pâine
sunt cu puțin mai mari, și un pic mai inegale, dar nu așa cum aș
fi sperat eu). Desigur că gustul acrișor există, dar este mai puțin pronunțat
decât la secară.
Concluzie: pâinea de grâu dur cu maia este o pâine densă, și foarte bună.
N-am pus nici un fel de semințe, ca să văd exact ce gust are natur. Pe viitor, o voi îmbogăți cu diverse semințe.
PS Experiența următoare: cozonac cu
maia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu