Astăzi, în fața fostului magazin Romarta Copiilor, vizavi de Cercul Militar Central, pe Calea Victoriei, un utilaj auto uriaș cu un pickhammer mușca brutal din trotuar.
O secvență cu care m-am obișnuit din 1990 încoace, fără ca asta să însemne că acum pot merge pe trotuare cât de cât mai bune, ci doar mai noi.
Ca și cum asta n-ar fi fost însă suficient, după ce scotea bordurile din locul lor, muncitorul de la volan își dirija toată forța masivului utilaj împotriva acestor blocuri de granit, care se lăsau însă greu sfărâmate.
Aceste dreptunghiuri masive de granit, sculptate de meșteri pietrari în cariere cu dalta sub ploaie, vânt sau soare ar fi trebuit să fie nemuritoare. Am văzut dale de peste două mii de ani rămase de la romani într-atâtea orașe din Europa. De ce trebuie ele să fie făcute bucăți, cu mare cheltuială de timp și energie, tocmai la București, capitala uneia dintre cele mai sărace țări de pe continent, și locul de unde dispar mereu vestigii centenare, pentru a fi înlocuite de prefabricate ieftine, care se vor măcina în cel mult câțiva ani (asta dacă vor trece peste iarna următoare)?
Încă o barbarie de care nu pot fi mândru. Oare cine sunt concitadinii mei, cine sunt cei care comandă astfel de lucruri, cine sunt cei care le duc la îndeplinire pentru un pumn de arginți? Oare chiar nu putem face nimic să-i împiedicăm să sfarme mărunt și puținul de istorie care ne-a mai rămas?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu