Expoziție de pictură: abstractul ca formă de opoziție la comunism

Galeria 418 din București găzduiește începând din 8 mai cea de-a doua expoziție „Structure & Energy - The Power of Abstraction” - Vincențiu Grigorescu, Romul Nuțiu, Diet Sayler. Expoziția reia dialogul virtual început între cei trei maeștri la aceeași galerie în urmă cu un an, prin prima expoziție cu acest titlu.

Foto Al.-R. Săvulescu

Arta celor trei are în comun faptul că toți au recurs la abstract pentru a-și exprima opoziția față de „realismul socialist” de inspirație sovietică, impus în țara noastră după instaurarea regimului comunist.

Potrivit unuia dintre curatorii expoziției, criticul de artă italian Marzia Ratti, „atât Grigorescu, cât și Sayler, din postura de exilați vor alege să lucreze cu albul și negrul în cheia unei apropieri progresive de esență”.

Grigorescu a trăit din 1972 în exil la Milano, iar Sayler trăiește din 1973 la Nürenberg.

Diet Sayler (centru) la vernisaj - foto Al.-R. Săvulescu

Cel de-al treilea expozant, Romul Nuțiu, este principalul reprezentant al expresionismului abstract românesc. Membru al avangardei artistice a anilor '60, a trăit cea mai mare parte a vieții la Timișoara. A rămas „fidel artei informale până la sfârșitul vieții”, spune Joana Grevers, cea de-a doua curatoare a expoziției.

Joana Grevers este istoric de artă și curator româno-german, director al Galeriei de Artă Contemporană 418 (418 Contemporary Art Gallery), din București. Este membru al Comitetului Consultativ al Colecției Peggy Guggenheim din Veneția, și al Comitetului de Achiziție de Artă Est Europeană a Muzeului Tate din Londra.

Galeria 418 (www.418gallery.com) a fost înființată în anul 2008. Este dedicată artiștilor plastici români contemporani, și promovării acestora în țară și peste hotare.

Expoziția „Structure & Energy II - The Power of Abstraction” va rămâne deschisă până în data de 31 iulie. Poate fi vizitată de luni până vineri între orele 11-19.

Fotogaleria completă a vernisajului se găsește la

https://www.flickr.com/photos/alrsavulescu/sets/72157644253686089/

Cozonac cu stafide și coacăze, cu maia

A sosit și rândul cozonacului. Am scos maiaua din frigider, am hrănit-o cu făină albă de grâu, și când a început să facă bule am pregătit cu ea un aluat clasic de cozonac, cu făină (ecologică) albă de grâu, untul cel mai gras, zahăr nerafinat de trestie, și ouă de țară. După câteva ore începuse să crească. Am adăugat stafidele și coacăzele uscate, am frământat aluatul încă vreo zece minute, după care l-am lăsat la dospit peste noapte, de data aceasta în formă.

A doua zi dimineață am încins cuptorul la circa 200 de grade Celsius, apoi am introdus forma. După douăzeci de minute am redus temperatura la circa 180 de grade Celsius, și am mai lăsat cozonacul douăzeci de minute în cuptor.

A ieșit ce se poate vedea. Forma nu diferă mult de cea a cozonacilor făcuți cu drojdie comercială, dar aroma, consistența și gustul sunt net diferite, cu adevărat mai bune. Aroma e mai plină, consistența mai densă, iar gustul acrișor al maialei se combină perfect cu dulcele zahărului de trestie, dând un rezultat minunat. Golurile din cozonac, semn al activității maialei, sunt și ele ceva mai inegale, cu câteva dintre ele mai mărișoare.

Voi recunoaște aici că neavând timp să hrănesc maiaua de cel puțin două ori, ca să iasă cantitatea care mi-ar fi trebuit, am folosit și puțină drojdie comercială (oricum, mai am un rest de drojdie în frigider, și o voi utiliza jumătate-jumătate cu maiaua până o voi termina).

O a doua mică abatere de la rețetă a fost numărul regulamentar de ouă. Simțind la mână aluatul prea moale (maiaua este totuși cincizeci la sută apă), am redus cantitatea de ouă. Data viitoare trebuie să mă gândesc cum să fac, probabil că ar trebui încercată o maia mai densă, cu mai puțină apă, ca să pot pune ouă mai multe, și să nu trebuiască să sar peste lapte (a treia abatere).

De câte ori fac cozonac îmi amintesc că sunt unii cărora nu le place cozonacul. Cred că n-au avut ocazia să guste unul făcut după rețeta Sandei Marin. Și mai îmi amintesc de cozonacii bunicii. Mamaia făcea niște cozonaci trandafir excepționali. Cu multe, multe ouă (am auzit ceva de o sută de ouă, dar poate am visat, deși rețeta de cozonaci moldovenești are într-adevăr un număr dublu de ouă față de cozonacul obișnuit). Și mai făcea ceva Mamaia. Tapeta oala pe fund și pe pereți cu unt amestecat cu zahăr, cam de două degete. Ieșea o crustă crocantă ce ți se topea în gură.

Pâine de grâu dur cu maia

După pâinea de secară, a venit rândul celei de grâu (de fapt de făină ecologică integrală de grâu dur).

Am scos o porție de maia din frigider, și am hrănit-o cu făină integrală de grâu dur, de același fel cu pâinea care urma să fie pregătită (maiaua este jumătate-jumătate de secară și făină albă de grâu). Am lăsat-o la crescut peste noapte. Dimineață am pregătit aluatul.

Lăsat la dospit la temperatura camerei până aproape și-a dublat volumul, apoi frământat din nou, și lăsat a doua oară la dospit la temperatura camerei, într-o formă dreptunghiulară. A crescut ceva, dar nu foarte mult. Seara, când mi s-a părut că nu mai crește, l-am băgat la cuptor.

A ieșit o pâine aproape la fel de densă cu cea de secară, totuși un pic mai aerată (găurile din pâine sunt cu puțin mai mari, și un pic mai inegale, dar nu așa cum aș fi sperat eu). Desigur că gustul acrișor există, dar este mai puțin pronunțat decât la secară.

Concluzie: pâinea de grâu dur cu maia este o pâine densă, și foarte bună.

N-am pus nici un fel de semințe, ca să văd exact ce gust are natur. Pe viitor, o voi îmbogăți cu diverse semințe. 

PS Experiența următoare: cozonac cu maia.