joi, 9 august 2018

Messing with Trash Can Be Expensive

Minority members of the Romanian Parliament are struggling to promote dialogue with civil society on critical environmental issues, such as protected areas, silviculture, and waste management at a time when the majority in power exerts pressures to emasculate environmental legislation in order to open the way for abstruse economic interests.   

One field of particular interest is waste management.

Uncontrolled waste landfill (Photo: USR pentru mediu)

This is why Allen Coliban, President of the Environmental Commission of the Senate, the upper chamber of the Parliament, initiated a parliamentary inquiry commission to look into serious issues, such as the infringements of the European Union against Romania, the repeated environmental and safety events at several landfills around the country - Măldărești, Pata Rât, Glina, Brașov, Tecuci, Lipova, Bacău - as well as to the large number of public complaints about the quality of environment, including fear of heavy metal pollution and unbearable smells in densely populated areas close to landfills, among others.

The inquiry commission conducted a series of field visits between 2017-2018, and made public a report, called “The State of Waste in Romania”, in April 2018. It paints a grim and dim picture of the national waste management system, tainted with mismanagement, incompetence, corruption, and lack of transparency, resulting in high risks for human health and the environment.  

Mistrust and lack of dialogue are some of the main concerns of the inquiry commission 

“I live in Chiajna, a commune practically connected to Bucharest in the north-western part of the capital, where we have an incinerator for dangerous waste - Stericycle, that recycles medical wastes from hospitals in and around Bucharest”, says Cornel Zainea, a member of the Chamber of Deputies, the lower chamber of the Romanian Parliament, and an enthusiast supporter of the Senate’s inquiry commission. “The official data shows very low mercury air emissions, but we have reasons to fear that in reality they are much higher. The incinerator is connected to the Iridex landfill in Rudeni-Chiajna, which we believe to be the source of another problem: obnoxious smells. According to the operator of the landfill, the hydrogen sulphyde levels for the compound are zero or close to zero, but independent measurements, including some done by myself, indicate levels exceeding 100 times the legal limit”.  

Cornel Zainea – Member of the Romanian Chamber of Deputies (Photo: Al.-R. Săvulescu)

Toxic substances in excess are also emitted when accidental fires occur at landfills points out the report. The most dangerous are dioxins and furans, which are carcinogenic - but in addition to cancer, they can also lead to diabete, loss of fertility, skin rashes, changes in kids behavioral development, etc. 

Some landfills account for tens of open fires annually

The landfills often take fire due to the high percentage of organic matter. Only at Pata Rât (the landfill for Cluj county) more than 30 open fires have been accounted in 2017, according to media reports. The source of the fires is probably deep, where waste burns continually, and cannot be delt with. According to the parliamentary report,  the General Inspectorate for Emergency Situations has neither procedures, nor technology or specialized personnel to extinguishing deep seated landfill fires. They can only deal with open fires. 

But extinguishing an open fire creates another problem, a special kind of leachate, which together with the common leachate due to the high humidity of waste, already very toxic because expired drugs or batteries also reach the landfill instead of being stored separately, puts surface and phreatic waters around the landfills at continuous risk.

In theory, waste management should have been practically solved already in Romania with massive European funding in the last decades. But in reality, points out the parliamentary report, only 2 of the 32 finalised or ongoing Integrated Waste Management Systems projects co-financed by the EU are functional, and only partly - in Bistrița and Argeș counties.

According to the European Commission (EC), Romania was obliged to close and rehabilitate by 2009 its 109 “uncontrolled landfills”, but it still had a number of 68 non-compliant landfills by the  end of 2016. 

The EC took Romania to the Court of Justice of the EU

In an effort to urge Romania to speed up the process, the EC took in 2017 Romania to the Court of Justice of the EU, “for failing to review and adopt its national waste management plan and waste prevention programme, in line with the objectives of EU Waste Framework Directive (Directive 2008/98/EC) and the circular economy”. 

Romania is also under infringement by the EC for non-compliance with other four waste Directives: consumption of lightweight plastic carrier bags; packaging and packaging waste; end-of-life vehicles; waste from extractive industries.

According to Adrian Moraru, Director of The Institute for Public Policy, a think-tank based in Bucharest, 16 completed EU municipal waste projects were supposed to be functional by 31 March 2018. “The goal was not only to acquire infrastructure through these projects”, says Moraru, “but also to properly use it. If not, Romania could be obliged to repay up to 1.2 billion Euros to the European Union”. 

Adrian Moraru – Director, Institute for Public Policy (Photo: Al.-R. Săvulescu)

“Of course, the purpose of the EU is not to make us pay”, says Coliban. “We could have been fined since 2014. Moreover, starting from the year 2020 we can be fined up to 200,000 Euros a day is we don’t reach the 50% recycling target for municipal waste. But what the EU really wants at this stage is to wake us up.”

A potential fine will however be uneffective, as it will be paid by the state, says Moraru, while the possible solutions rest at a community level.

Romania’s rate of recycled and composted municipal waste stands officially at 13% (latest official data available for year 2014). “But”, says Moraru, “the real figures are probably closer to 3-5%, and moreover, they are stagnating”.

While Romania has also reported a 57% rate for recycling of packaging waste (latest official available data for 2014), the figures proved overinflated. As a result, in 2015 the so-called Transfer of Responsibility Organizations were fined with 19 million Euros for false reporting, says Moraru. Commercial companies affiliated to these organizations were also considered responsible for the false reporting, as they endorsed it without checking.

But, says Coliban, the official data is also unreliable. He gives as an example Brașov county, where there are still six uncontrolled landfills in addition to the authorized one. Some 20,000 tonnes of municipal waste, aproximatelly 10% of the total waste generated per annum, if not more, are completely unaccounted for, simply being thrown into fields or rivers.    

Circular economy - a solution

A solution suggested by the parliamentary report is to appeal to the so-called circular economy, i.e. to change the paradigm from “use-dispose” to “reduce-reuse-recover”. According to estimates, in this way over 180,000 workplaces could be created in Romania till 2030, in addition to a decrease of 10-40% of raw materials consumption. 

MPs Allen Coliban and Cornel Zainea presenting in April 2018 three legislative
proposals for solving the waste management problem (Photo: USR pentru mediu)

This is very important, says Moraru, because now most of the waste companies are simply waste carriers. The general understanding is that waste has no value in Romania, he adds. There are some recycling companies, as well as some “cherry pickers” (for valuable waste, mainly scrap metal). But not for the other waste.  

Romania is home to the largest recycling facility in Eastern Europe - Green Group Buzău, the main European supplier of synthetic fibre, but has to import PETs, because locally generated waste is deposited mixed into landfills, plastic included.

The main actors - local authorities, waste companies, citizens, and the state - are blaming each other for the unefficiency of the system, says Moraru. 

While separate collection of waste is mostly unpractised despite the existing infrastructure, local authorities have recently come with a new ideea: building waste incinerators. One such proposal for Bucharest estimates a cost of approximately 1.3 million Euros for one incinerator.  

This would be an expensive error, says the parliamentary report. To make economical sense, such an incinerator must be operated for a very long period of time (30 years). But even if it proves economically feasible, it will heavily pollute air with dioxins, furans and microparticles; and it will burn recyclable wastes, sabotaging the circular economy.

While the inquiry report on waste was endorsed by the Senate Commission, it was rejected by the Parliament plenary. Coliban intends to resubmit it for approval, because he firmly believes that solutions to the difficult environmental challenges faced by the Romanian waste management system can only be found through dialogue and consensus.

miercuri, 17 iunie 2015

Pensiile speciale ale parlamentarilor, un exemplu tipic de conflict de interese

Votul de ieri al Senatului și Camerei Deputaților pentru pensiile speciale ale parlamentarilor ridică multe semne de întrebare. Cea mai serioasă dintre ele este însă una de principiu. Oare nu avem de-a face în acest caz cu cel mai tipic exemplu de confict de interese posibil? Este oare normal să fii în același timp jucător și arbitru? Nu știu cine ar trebui să decidă în problema aceasta, poate președinția, poate o comisie specială, dar cert este că nu cineva care să fie chiar viitorul beneficiar al legii.        

Secetă prelungită, ori ploaie și furtuni?

După căldura de ieri, frigul și umezeala din această dimineață m-au făcut să-mi amintesc de știrile contradictorii transmise ieri la radio. Mai întâi erau citate autoritățile care anticipau o secetă gravă (până la două luni fără ploaie deloc), apoi era transmis un avertisment de ploi și furtuni puternice în zilele următoare. Oare autoritățile și/sau redactorii care concep/transmit aceste știri contradictorii nu-și dau seama de penibilul situației?

miercuri, 8 aprilie 2015

Aferim! – un film istoric „nefardat”

Câteva idei despre cea mai discutată producție cinematografică românească a momentului – Aferim!, în regia lui Radu Jude.

Este un film ambițios, nu numai pentru că-și propune o abordare istoric „nefardată”, ci și pentru emoția pe care o transmite. Am ieșit răvășit de la film. E o peliculă care merită văzută și revăzută!

Este bine realizat, deși în mare parte relativ static. Foarte discursiv (cu multe dialoguri livrești, în pilde și vorbe meșteșugite – de notat că dialogurile sunt extrase din textele vremii de Constanța Vintilă-Ghițulescu). Cu două momente cinematografice de intensitate maximă, primul capturarea celor doi robi fugari, în gospodăria unui țăran meșteșugar, și al doilea răzbunarea sălbatică a boierului, după ce robul adulter îi este înapoiat.

Interesantă filmarea în alb-negru, care amplifică intensitatea emoțională (deși imaginile cele mai interesante au puțină legătură cu tema principală a filmului, fiind mai degrabă cele de natură, de reținut aici numele operatorului Marius Panduru). Interesantă și muzica, în special cea din han, care încearcă să reconstituie atmosfera greco-otomană din Țara Românească (greu de aflat cine cântă, e o informație pe care realizatorii filmului au uitat să o dea, mi-a plăcut însă taraful, și mai ales lăutarul vârstnic, cu adevărat autentic). Interesantă și utilizarea limbii țigănești și turcești (în secvențe scurte, fără traducere).

Peisaje foarte bine găsite (deși unele m-au dus cu gândul la Dobrogea, nu la Țara Românească), interesantă și cula oltenească, deși în imaginația mea proprietarul unei asemenea case fortificate ar fi fost mai degrabă un simplu boier de țară, iar nu unul cu giubea și cu ișlic.

Unele secvențe (mai mult sau mai puțin bine creionate) din film încearcă să definească atmosfera mai profundă a epocii: întâlnirea zapciului cu șatra de nomazi, călugărul supărat pe viață, și care predică împotriva evreilor, încercarea grupului de țigani, la târg, de a-și găsi singuri cumpărător, vânzarea ilegală de către zapciu a robului copil fugit de la stăpân, intervenția călătorului străin din han, femeia (țiitoare?) a cărei voce se aude printr-o deschizătură din zidul culei, și pe care boierul o scuipă.

Poate cel mai interesant lucru din întreg filmul în ce privește psihologia personajelor rămâne modul cum țăranii și robii moșiei îl ajută pe stăpân să-și ducă la îndeplinire sălbatica răzbunare. Nu numai că boierul nu trebuie să facă nici un efort ca să-și nenorocească robul, și ca să-și umilească și să-și chinuie în același timp soția, ci chiar i se ușurează sarcina.

PS De notat că din punct de vedere tehnic, sonorul nu este atât de bun pe cât ar fi trebuit pentru a putea urmări fără probleme lungile dialoguri ale filmului. Poate nici dicția actorilor nu este întotdeauna cea mai bună (cu excepția lui Rebengiuc și Dabija, amândoi excepționali în rolurile lor scurte, episodice, dar fundamentale în economia filmului).

PS2 Poate cea mai mare notă din tot ce ține de realizarea tehnică a acestei pelicule ar trebui să o primească costumele, realizate de Dana Păpăruz! O adevărată încântare!

marți, 25 noiembrie 2014

Despre Cortázar, în desene animate

„Povești cu cronopi și glorii” este un film cu totul și cu totul special. A fost alegerea personală a ambasadorului argentinian C. Pérez Paladino pentru a deschide ciclul Cortázar de la Instituto Cervantes de Bucarest - poate fiindcă unul dintre capitolele cărții/filmului se referă la o revoluție provocată de introducerea obligatorie a limbii... române în locul spaniolei? Sau poate pentru că acest film foarte recent (2014) a și început să fie premiat la festivaluri - Havana, Erevan?

Grafica filmului este extrem de diferită de-alungul filmului, fiecare capitol al cărții fiind ilustrat de un alt grafician/pictor prieten de-al lui Julio Cortazar. Unitatea este păstrată însă datorită regiei, animației și muzicii. Interesante referințele cinematografice/fotografice ale regizorului Julio Ludueña (și el prieten cu Cortázar) - cum ar fi „Crucișătorul Potemkin” al lui S. Eisenstein, sau emblematicele imagini foto cu un alt argentinian celebru, Che Guevara.

Un film de la care pleci un alt om, dacă-mi este permis să o parafrazez pe directoarea institutului, R. Moro de Andrés, care în cuvântul său introductiv a spus că „Șotron” (capodopera lui Cortázar) a schimbat-o definitiv. Un cald cuvânt de apreciere și pentru frumoasa și inspirata prezentare făcută de ambasadorul Pérez Paladino marelui scriitor argentinian autoexilat la Paris.

luni, 17 noiembrie 2014

Iohannis: puterea unei scuze

Și totuși, solidaritatea între români, solidaritatea adevărată, dezinteresată, întru democrație, există!

Le sunt recunoscător celor din diaspora, care pe 16 noiembrie 2014 mi-au adus aminte de asta. Am privit și eu, ca mulți alții, cu emoție imaginile din marile capitale ale Europei, cu cozi interminabile de oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale, veniți uneori de la sute de kilometri distanță, pentru a sta răbdători cu orele în frig și ploaie, cu speranța că vor putea vota (imagine altminteri halucinantă în Europa secolului al XXI-lea, deși întrutotul corespunzătoare capacității administrative a actualului Guvern de la București).

N-am mai împărtășit acest sentiment de solidaritate din zilele de după răsturnarea lui Ceaușescu din 1989, când oamenii își zâmbeau unii altora, și reîncepuseră să vorbească cu vă rog și mulțumesc, în ciuda nenumăratelor greutăți cu care se confruntau.

Printre ciudățeniile alegerilor prezidențiale din 2014, este de reținut că Iohannis a câștigat în Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, plus Basarabia (Moldova de peste Prut), ca să nu mai menționez și diaspora, în timp ce Ponta a fost preferat în Muntenia, Oltenia, și Moldova (de până la Prut). Să fie oare această suprapunere aproape perfectă între regiunile istorice și preferința de vot doar o coincidență?

Interesantă intervenția lui M.-R. Ungureanu în limba maghiară, făcută înainte de turul al doilea al alegerilor în sprijinul lui Iohannis. Nu știu să fi existat prea mulți politicieni români care să mai fi avut capacitatea/dorința să se adreseze în maghiară electoratului, de la marele patriot și luptător pentru democrație Iuliu Maniu - toute proportion gardée.

La final, o întrebare pentru mine însumi: a existat un moment când am căpătat certitudinea victoriei lui Iohannis? Și un răspuns: da, am știut că va câștiga atunci când, la prima confruntare televizată, Iohannis a fost singurul care și-a cerut scuze, deși nu greșise cu nimic.

PS Interesantă și paradigma acestor alegeri, foarte diferită de tot ce a existat până acum în România - cu intelectuali de marcă profund implicați (l-aș cita aici doar pe Cărtărescu, dar lista e lungă), și cu variate surse de informare alternative (rețele de socializare, etc.) care au făcut caducă propaganda televiziunilor.

luni, 10 noiembrie 2014

Papaioannou, via Pina

Nu sunt un mare amator de spectacole de balet/dans, așa încât doar ocazional îi privesc pe alții dansând.

De la filmele cu/despre Pina Bausch - care, recunosc, sunt speciale, în primul rând datorită personalității coregrafei germane, dar și datorită realizatorilor filmelor (Rainer Hoffman și Anne Linsel pentru  Tanzträume - 2010, respectiv Wim Wenders pentru Pina - 2011) - n-am mai întâlnit nimic care să mă impresioneze. Până astăzi, când am rămas mut de uimire văzând o scurtă secvență dintr-un spectacol (coincidență, despre Pina) de Dimitris Papaioannou:

Două materiale de prezentare ale ansamblului operei (de până acum a) acestui mare coregraf/regizor/artist vizual grec (același care a realizat spectacolul inaugural al Olimpiadei din 2004, de la Atena) pot fi văzute la:, respectiv la