Al doilea Murfatlar uitat în pivniță: Traminer 1994

Am deschis astăzi, la Fox Wines, Traminer-ul de Murfatlar din 1994 despre care am scris într-o postare anterioară. Dopul, scurt, în stare impecabilă. Turnat în pahare, vinul avea culoare de coniac, mult mai închisă (presupun) decât cea originală. Corpul era mediu, mai subțire decât m-aș fi așteptat. Aroma, intensă, de strugure stafidit. Gustul, destul de dulce, aducea aminte de vinificarea tipică de Murfatlar de acum douăzeci de ani. Alcoolul (11%) perfect integrat. Un vin care, fără să fie de colecție, s-a maturizat mult mai bine decât m-aș fi așteptat, deși nu cred că a fost gândit să fie păstrat atât la sticlă. Cei care l-au degustat împreună cu mine l-au comparat unii cu Sauternes alții cu Porto, ceea ce cred că este o laudă.

Degustare de vinuri Corcova, la Fox Wines – 16 ianuarie 2014

Preferatul meu a fost Syrah 2010 Reserve Dealul Racoveanu, un D.O.C. învechit la butoi. Fără discuție, un vin complex, care trebuie băut pe tihnă. După ce mi-am terminat paharul, cu greu l-am lăsat jos, pentru că din el continuau să iasă arome minunate. Dacă ar fi să risc o opinie, merită în jur de 85 de puncte.

Despre vinurile celelalte - Chardonnay 2011, Rosé 2013, și Cabernet Sauvignon/Merlot 2011, am o părere amestecată. Toate, și cel alb, și cel rosé, și cel negru, au calități care le recomandă – aciditate, mineralitate, caracter – dar în același timp și o dulceață de demisec, care le trage înapoi. Toate în jur de 80 de puncte.

Cu excepția Cabernet Sauvignon/Merlot-ului, varianta 2009, testat anul trecut, și care nu diferă mult de varianta din 2011, celelalte vinuri au fost o premieră pentru mine. Îmi pare rău că n-am degustat Feteasca Neagră 2011, care se pare că este foarte reușită, dar din care s-a produs doar o cantitate foarte mică. Aștept cu interes noua apariție de peste câteva săptămâni, Pinot Noir 2009 Reserve. 

De notat unitatea grafică a vinurilor Corcova, și design-ul foarte echilibrat. Doar mici diferențe între gama de bază și cea Reserve. Totuși, sticlele de Reserve au o dimensiune mai impunătoare.

Foarte plăcută întâlnirea cu domnul Dâmboviceanu, unul dintre cei doi parteneri care au readus Corcova la viață (celălalt partener de la Roy&Dâmboviceanu este Roy, pronunțat franțuzește). Notez aici buna sa dispoziție și râsul său molipsitor. Interesantă afirmația sa despre importanța terroir-ului (în măsura în care se poate vorbi despre terroir în România): „Încercăm să păstrăm cât mai mult din gustul strugurelui. Vinurile noastre se trag în proporție de nouăzeci la sută din vie. În cramă trebuie doar să nu greșim.”

Tot din discuția cu domnul Dâmboviceanu am aflat despre cursa de 16 km din via Corcova (Corcova Trail Race). O combinație interesantă, alergare (deghizat) + vin.

Primul din două vinuri uitate în pivniță: Cabernet Sauvignon Murfatlar 1989

Când am primit cele două sticle de vin vechi de la mătușa mea de la Constanța, am stat în cumpănă. Să le deschid sau să le țin ca bibelou?

Vinurile proveneau din pivnița soțului ei, vărul lui tata. Chirurg renumit, mai mult colecționa decât bea vinurile primite cadou. Datorită meseriei – era nu numai medic, ci și militar – putea fi chemat la orice oră pentru o urgență. De aceea bea rar, și atunci foarte puțin. Îi plăceau mai cu seamă vinurile dulci. Cei care-i aduceau vin cadou știau asta. De aceea primea deseori Murfatlatar, care mai demult era cunoscut tocmai pentru vinurile sale dulci.

De ziua mea, pe 6 ianuarie 2014, am deschis la Fox Wines prima din cele două sticle, un Cabernet Sauvignon 1989. Un vin normal de magazin, care, fără să fie un vin de colecție, era considerat însă printre cele bune acum un sfert de secol. În afara etichetei, destul de deteriorată, sticla arăta bine. Contraeticheta în stare perfectă, plasticul de pe dop, întreg. Doar cam cu două degete mai goală decât normal, semn că a respirat, ceea ce e normal.

De față, în afară de mine, tata, Richard și Thorsten.

Un dop care prin miracol și-a făcut datoria

Sub foița de plastic, dopul avea capul ușor mucegăit. Era friabil, dar, cu oarecare atenție, Richard a reușit să-l scoată (aproape) întreg. Umed, înnegrit, dar - semn bun - fără miros. Probabil că și depozitarea orizontală a sticlei în pivniță a contat. 

Richard turnând vinul în decantor

Turnat în decantor, vinul arăta aproape ca un rosé, doar că foarte puțin tulbure. Toată culoarea se dusese în sedimentele de pe fund. Aroma, interesantă, de strugure stafidit, un puternic semn al timpului care a trecut. Gustul însă, aproape neschimbat față de vinul original – un Cabernet Sauvignon dulce, netaninat, tipic pentru vechiul stil de vinificare de la Murfatlar. Interesant mai ales ca aducere aminte pentru ceea ce era odată (acum un sfert de secol, la zenitul epocii comuniste) considerat vin de bună calitate. Ca o ironie a sorții, probabil că tocmai reziduul de zahăr l-a ajutat să treacă cu bine peste timp. Un vin puțin obosit, dar perfect băubil, chiar dacă nu pe gustul meu. Tata a recunoscut imediat stilul vechilor vinuri de Murfatlar, și a refuzat al doilea pahar. O reacție prea categorică, pentru că nu ai în fiecare zi ocazia să deguști un Murfatlar vechi de 25 de ani. Pentru Richard și Thorsten cred că a fost o experiență interesantă. Chiar dacă Thorsten e de părere că astfel de vinuri sunt mai valoroase pe raft, nedeschise, decât turnate în pahare.

Aștept însă să văd cum este și a doua sticlă, ca să mă decid. Următorul va fi un vin alb - Traminer de Murfatlar, 1994.