vineri, 20 ianuarie 2012

La vida de los peces: un film despre sentimentul de eternitate


Titlul filmului Viața peștilor (La vida de los peces) poate să deruteze, deoarece această bijuterie cinematografică este de fapt un eseu nu despre pești (care apar totuși într-un acvariu) ci despre problemele esențiale ale umanității – viața, moartea, familia, iubirea, prietenia.

Filmul prezintă întâlnirea dintre doi foști iubiți într-un cadru familial, sărbătorirea unei zile de naștere. 

Povestea m-a cucerit de la început prin naturalețea personajelor, culorile calde, cadrajul portretistic – concentrat pe esențial, muzica extraodinară, și lista ar putea continua... Nu mi-am scos însă carnețelul de notițe decât la replica: „Singura persoană care mi-a dat sentimentul de eternitate ai fost tu”, pe care n-aș fi vrut să o uit sub nicio formă...

În final, caracterizarea pe care aș face-o acestui film chilian din 2010 este: delicatețe extremă. Prietenii, rudele, chiar și cei doi iubiți vorbesc despre lucruri extrem de dureroase, dar nu-și fac nici cel mai mic reproș. Doar... delicatețe, autenticitate, naturalețe.

Matías Bize, un regizor excepțional, de urmărit! Bárbara Alvarez, director de imagine, absolut minunată! Diego Fontecilla, autorul muzicii, senzațional! Cei doi protagoniști, încântători, ca și tot restul distribuției, de altfel.

Un film pe care-l recomand fără rezerve pentru delicatețea cu care tratează subiecte aspre, și pentru lecția cinematografică pe care o predă pe nebăgate de seamă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu