În cele douăzeci de zile fără război, mizeria, lipsurile, suferința, tristețea sunt omniprezente, atât pe front, cât și în spatele lui. Și totuși, filmul este de o delicatețe extremă, transmițând un mesaj de optimism autentic, uneori chiar ironic la adresa optimismului oficial.
Nikolai Grinko (căruia îi dă replica marea Liudmila Gurchenko) este absolut magistral în rolul maiorului. Mimica lui este fenomenală, cum nu cred că am mai văzut până acum la nici un alt actor.
Din punctul meu de vedere, impresionante comentariile propagandei sovietice la radio, despre victoriile asupra trupelor românești (de notat însă că acțiunea filmului se petrece într-adevăr la trecerea dintre anii 1942-1943, când românii erau încă aliații naziștilor, și se aflau în tabăra căreia începea să-i fie clar că va pierde...).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu