Aleksei Gherman a realizat (în 1976) un film
în marele stil al cinematografiei ruse.
În cele douăzeci de zile fără război, mizeria, lipsurile,
suferința, tristețea sunt omniprezente, atât pe front, cât și în spatele
lui. Și totuși, filmul este de o delicatețe extremă,
transmițând un mesaj de optimism autentic, uneori chiar ironic la
adresa optimismului oficial.
Nikolai Grinko (căruia îi dă replica marea
Liudmila Gurchenko) este absolut magistral în rolul maiorului. Mimica
lui este fenomenală, cum nu cred că am mai văzut până acum la nici un
alt actor.
Din punctul meu de vedere, impresionante
comentariile propagandei sovietice la radio, despre victoriile asupra trupelor românești (de notat însă că acțiunea filmului se petrece într-adevăr la
trecerea dintre anii 1942-1943, când românii erau încă aliații
naziștilor, și se aflau în tabăra căreia începea să-i fie clar că va
pierde...).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu