Un film interesant, legat de un moment de mare
importanță istorică pentru SUA, abolirea sclaviei (cel de-al 13-lea Amendament), în 1863, o dată cu
sfârșitul Războiului Civil.
De notat că eliberarea sclavilor începuse
încă din 1777 în statul Vermont, pe atunci stat de sine
stătător, urmând tendința din Europa, unde sclavia fusese abolită în
1772 în Anglia, apoi în 1794 în Franța.
Chiar și în Țările Române
țiganii fuseseră dezrobiți între 1843-1854, deși, ca o curiozitate,
ultimii sclavi de pe actualul teritoriu al României au fost eliberați în jurul anilor 1870 din
sangeacul Tulcei prin răscumpărare de la stăpânii lor
cerchezi de către autoritățile otomane (sclavia fusese formal abolită în Imperiul Otoman în 1847). De menționat că în Transilvania nu a existat sclavie.
Revenind la film, Steven
Spielberg face o frumoasă demonstrație de măiestrie cinematografică,
filmul fiind înălțător și emoționant. Judecat prin prisma unui criteriu
subiectiv, și anume măsura în care filmul te înconjoară, te face să te
scufunzi în el, Lincoln-ul lui Spielberg este însă doar parțial reușit.
Chiar dacă pe alocuri filmul m-a prins, și, în ciuda lungimii, nu m-a
plictisit nici o clipă, are momente când se simte că este jucat. Poate
fiindcă scenariul folosește prea multe scheme verificate, sau poate
fiindcă există prea multe replici previzibile. De asemenea, deși există
mici derapaje (controlate) de la corectitudinea politică, totuși
schematismul pozitivist este prea evident (deși poate ne-am dori și noi
politicieni conduși de idealuri mărețe, și dispuși să se sacrifice
pentru ele).
Laudele mele necondiționate merg spre selecția actorilor
din rolurile secundare și a figuranților (o Cameră a Reprezentanților
aiuritoare prin autenticitatea bărbilor și mustăților personajelor de
mijloc de secol al XIX-lea), precum și spre filmările de interior și
portretele care folosesc o lumină cu totul și cu totul specială,
căutată, care le scoate în evidență trăsăturile... interioare. Daniel
Day-Lewis creează un personaj Lincoln aproape credibil, simpatic chiar.
În ansamblu, un film foarte bun, fie și numai pentru importanta lecție
de istorie pe care ne-o dă.
In atmosfera articolului de mai sus
RăspundețiȘtergerehttp://www.economist.com/news/business/21567341-outsiders-can-make-best-leadersand-also-worst-lincoln-and-leadership
Un articol bun, ca aproape tot ce apare în The Economist. Interesantă abordarea insiders-outsiders.
RăspundețiȘtergere