Fără să am pretenția că am înțeles bine cele șapte opere de milostenie regizate de Gianluca și Massimiliano de Serio, am remarcat totuși o abordare nonconformistă, de recunoaștere fără ocolișuri a delicvenței brutale în rândul unora dintre emigranții români în Italia.
Mizeria profundă și tratamentul
sclavagist prin care liderii grupului de români își mențin
controlul asupra celorlalți din grup pot fi însă combătute
chiar dinăuntrul grupului, dar nu cu violență, ci cu dragoste și
solidaritate. Cercul abuzurilor asupra femeilor, bătrânilor, bolnavilor, copiilor se poate rupe.
Dacă autobuzul în care te-ai suit nu
merge în direcția în care vrei tu, trebuie să ai puterea să te
dai jos înainte de stația finală.
Veți înțelege ce vreau să spun,
atunci când veți vedea acest film pe cât de straniu, pe atât de
dur, dar și de optimist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu