Blue Jasmine – un Woody Allen dramatic

Până acum n-am mai văzut niciun film de Woody Allen care să fie atât de trist ca Blue Jasmine (SUA, 2013). Este însă și un film puternic. Demarează greu, dar are un final apocaliptic. Filmat spectaculos (cu o foarte plăcută dominantă caldă), susținut de mult jazz în stilul New Orleans, la care se adaugă Blue Moon – un cântec care subliniază pe de o parte culoarea albastră, a melancoliei, și care sugerează că anumite lucruri (cum ar fi telefonul dat la FBI) nu se pot petrece decât o singură dată în viață (once in a blue moon, cum spune cântecul). Cu o Cate Blanchett într-o formă de zile mari. Un Woody Allen profund, dramatic.

Lecția burgundă – degustare de vinuri ecologice la Fox Wines – 25 septembrie 2013

Am avut ocazia să degust la Fox Wines un vin alb și trei roșii ale singurului producător de vinuri românești ecologice pe care îl cunosc: Domeniile Franco-Române, din Dealu Mare. O vie românească, cu un proprietar burgund, Denis Thomas.

Degustarea a debutat cu un Chardonnay 2011 Crai Nou, plăcut, echilibrat, doar puțin amărui, așa cum îi șade bine unui Chardonnay de calitate, gust mineral nu foarte pronunțat, aciditate medie. Alcoolul (13%) perfect integrat. 82 de puncte, 37 de lei. De băut bine frapat.

A urmat o Fetească Neagră 2009 Crai Nou, mai lejeră decât m-aș fi așteptat de la acest soi de strugure, doar puțin astringentă, alcool (13%) perfect integrat. 83 de puncte, 37 de lei. Un vin pe care l-aș asocia cu mâncare.

Surpriza serii a constituit-o însă Pinot Noir-ul. Mai întâi, Pinot Noir 2008 Crai Nou, care s-a dovedit un câștigător. Un vin perfect rotund, foarte echilibrat, care seamănă în mod uimitor cu marile vinuri burgunde. Alcool (13%) perfect integrat. 84-86 de puncte, 37 de lei. În opinia mea, un vin aflat la maturitate, cel mai bun Pinot Noir românesc pe care l-am băut până acum, deși...

... n-a durat decât puțin să-mi schimb părerea. Când Thomas a deschis un Pinot Noir 2011 Terre Précieuse, mi-am dat seama că mă aflu în preajma unei revelații, un Pinot Noir încă și mai bun. Destul de diferit de precedentul, mai intens, mai catifelat, are nevoie de o aerare lungă pentru a-și pune în valoare toate atu-urile. 87 de puncte, 53 de lei. Un vin deja mare în ciuda tinereții, dar cu cert potențial de învechire. Un vin parțial fără sulfiți (fermentarea strugurilor se face în două cuve, dintre care una complet fără sulfiți).

Toate vinurile Crai Nou și Terre Précieuse provin din struguri ecologici, crescuți fără îngrășăminte chimice, insecticide, fungicide sau ierbicide de sinteză. Respectarea regulilor agriculturii ecologice de la Domeniile Franco-Române este controlată și certificată de un organism recunoscut pe plan european, ECOCERT. Numele Crai Nou însuși vine de la felul cum este urmărită influența Lunii asupra recoltei de struguri.

De remarcat prețurile, similare sau chiar sub ale celorlalți producători, deși prin agricultura ecologică se obțin recolte cu circa 20-30% mai mici decât cele din agricultura convențională...

PS Am constatat că pe măsură ce degustarea se apropia de sfârșit, și rezerva de Pinot Noir a magazinului se micșora. Practic nimeni nu se îndura să plece fără să cumpere una sau mai multe sticle din vinurile degustate. La sfârșit n-a mai rămas nici o sticlă de Pinot Noir nevândută. Un real succes! Felicitări, Denis Thomas!

PS2 Și grisinele artizanale aduse de Rachel Sargent au contribuit la succesul serii, și ele s-au terminat înainte de încheierea degustării.

Degustare de vinuri Terredora la Fox Wines -19 septembrie 2013

În ordinea testării, două vinuri albe - Falanghina Campania 2012 și Greco di Tufo Loggia della Serra 2012 - și un vin roșu - Aglianico Campania 2010.

Toate din soiuri locale de struguri, din cea mai veche regiune viti-vinicolă a Italiei (Campania, cu capitala la Napoli).

Deși Greco di Tufo venea cu cea mai înaltă recomandare, preferatul meu a fost Aglianico, un vin rotund, cu mult caracter, roșu deschis, puternic aromat, cu corp subțire spre mediu și ușor catifelat, puternic taninat, și cu un post gust intens. 83-84 de puncte, 55 de lei la Fox Wines.

Grisinele aduse de Rachel Sargent au completat perfect seara (anglo-)italiană.

Mama împlinește 100 de ani - un film care denunță cruzimea, prostia și meschinăria

„Cuánta crueldad, cuánta estupidez, cuánta mezquindad”, spune mama în finalul filmului Mamá cumple 100 años (Spania, 1979). „Cuánto sufrimiento inútil, cuánto sacrificio inútil!”

Un Carlos Saura de zile mari, cu o Amparo Muñoz (Miss Univers 1974) de o frumusețe răpitoare.

O satiră a Războiului Civil din Spania, văzut ca război în interiorul unei familii. O comedie tragică.

Un succes al ciclului de comedii spaniole găzduit de Institutul Cervantes din București!

Geo Săvulescu – o încercare de pătrundere în necunoscut

Ce-am reținut cu cea mai mare plăcere din cel mai recent volum publicat de tata - Geo Săvulescu „LUCIAN BLAGA: filosofia prin metafore, Vol. al 2-lea” (Ed. Vremea, 2012) - este îndemnul adresat tuturor cititorilor de a fi creativi. „Fiți creatori și veți fi liberi!”

Și mai apoi, încurajarea de a mă transforma din cititor în scriitor. „Stai jos și scrie. Ideile vor veni pe măsură ce le chemi!”

Volumul cuprinde o serie de cinci eseuri pe teme filosofice și religioase, a căror lectură nu este întotdeauna ușoară. Nici n-ar fi putut fi, având în vedere pregătirea complexă a lui tata - de medic, filosof și pictor -, precum și marea varietate de alte interese pe care le are – muzică, matematică, religie.

Ce pot spune însă este că plecând de la filosofia lui Lucian Blaga („un vârf al filosofiei secolului XX”) textul evoluează firesc prin Nietzsche, Kant, Freud, Wagner, Kandinski, Biblie, dar și prin scene de viață domestică sau amintiri din tinerețe...

Voi încheia cu un citat din ultimul eseu al volumului.

„Aș dori să traduc în alte cuvinte ceea ce tot spun de destul de mult timp. Eumeros-ul nostru, parte a inconștientului nostru descoperit cu acest nume – inconștient – de romantici, acest om interior al lui Augustin, inconștientul adus în clinica psihiatrică de Freud și de Jung, ridicat în filosofie de Lucian Blaga, inconștientul acesta cu partea lui bună, cu eumeros-ul, cu lucrarea noastră asupra lui, poate fi o soluție care să ne ajute să avem un suflet mai curat, să luptăm pentru a merita să fim fiii lui Dumnezeu!

Am încercat să folosesc doar gândul, gândul filosofic, acela ce poate pătrunde în necunoscut atât cât poate el, adică atât cât pot eu.”

PS Menționarea atât de laudativă a lui Blaga în text m-a făcut să mă interesez ceva mai în detaliu despre acest mare umanist român. Am aflat astfel un fapt impresionant din biografia lui târzie, când trăia sub supraveghere și i se retrăsese dreptul de a publica. Autoritățile comuniste au protestat (!) oficial atunci când, în anul 1956, a fost propus, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru Premiul Nobel pentru Literatură... O soartă asemănătoare cu a altui mare român, Brâncuși, stins la Paris, în 1957, și căruia autoritățile comuniste nu i-au acceptat (!) donația pe care prin testament a făcut-o statului român...

Luis García Berlanga, un regizor a cărui operă trebuie văzută

Luni am văzut La Vaquilla, un film de Luis García Berlanga (Spania, 1985). Nu știam nimic despre acest cineast. Evident, ca tot ce se proiectează la Institutul Cervantes, a fost un film bun, chiar dacă fără traducere n-am înțeles prea mult (spaniola vorbită, mai ales într-o peliculă cu sonor din anii '80, poate reprezenta o încercare serioasă pentru un începător). O parodie a Războiului Civil Spaniol, în care însă, interesant, nu numai că naționaliștii nu sunt demonizați, dar ambele tabere sunt fin ironizate. Un film destul de lung, și cu foarte multe dialoguri, probabil o reminiscență a filosofului García Berlanga. Interesantă evoluția acestui filosof cineast care se înrolează voluntar în División Azul, în lupta împotriva bolșevismului, pentru a-și salva tatăl republican de la execuție.

Edoardo Miroglio: vinuri cu caracter - degustare de vinuri Edoardo Miroglio la Fox Wines, miercuri 4 septembrie 2013

Am avut ocazia să degust trei vinuri de caracter, chiar dacă foarte deosebite între ele.

Preferatul meu din selecția de aseară: Muscat Ottonel 2012. Un vin de culoare galben pai gândit să șocheze prin contrastul puternic dintre aroma florală exuberantă, și gustul extrem de sec și mineral. Alcool 12% perfect integrat. De băut preferabil fără mâncare, pentru a-i simți toate subtilitățile, inclusiv post-gustul foarte intens. 85 de puncte. 40 de lei.

Un alt vin care m-a șocat (plăcut) a fost Cabernet Franc 2011. Culoare rubinie, surprinzător de închisă pentru acest soi de strugure, aromă intensă de migdale amare. Taninat, astringent, și mai ales puternic amărui. Corp rotund, catifelat. 83 de puncte, 40 de lei. L-aș fi punctat sigur mai sus dacă n-ar fi avut și un mic minus: alcool (13,5%) insuficient integrat - poate și fiindcă vinul e încă prea tânăr. E posibil însă ca acest defect să dispară cu timpul. De asociat cu mâncare condimentată cu carne.

Al treilea vin al serii (primul în ordinea degustării) – Rosé de Noir 2012. Roz în culoarea foii ceapă, foarte sec, foarte mineral, acid. Alcool (13%) perfect integrat. 81-83 de puncte. De asociat cu mâncare ușoară.

Felicitări, Edoardo Miroglio! Mulțumiri, Fox Wines!