Ce-am reținut cu cea mai mare plăcere
din cel mai recent volum publicat de tata - Geo Săvulescu „LUCIAN
BLAGA: filosofia prin metafore, Vol. al 2-lea” (Ed. Vremea, 2012) -
este îndemnul adresat tuturor cititorilor de a fi creativi. „Fiți
creatori și veți fi liberi!”
Și mai apoi, încurajarea de a mă
transforma din cititor în scriitor. „Stai jos și scrie. Ideile
vor veni pe măsură ce le chemi!”
Volumul cuprinde o serie de cinci
eseuri pe teme filosofice și religioase, a căror lectură nu este
întotdeauna ușoară. Nici n-ar fi putut fi, având în vedere
pregătirea complexă a lui tata - de medic, filosof și pictor -,
precum și marea varietate de alte interese pe care le are –
muzică, matematică, religie.
Ce pot spune însă este că plecând
de la filosofia lui Lucian Blaga („un vârf al filosofiei secolului
XX”) textul evoluează firesc prin Nietzsche, Kant, Freud, Wagner,
Kandinski, Biblie, dar și prin scene de viață domestică sau
amintiri din tinerețe...
Voi încheia cu un citat din ultimul
eseu al volumului.
„Aș dori să traduc în alte
cuvinte ceea ce tot spun de destul de mult timp. Eumeros-ul
nostru, parte a inconștientului nostru descoperit cu acest nume –
inconștient – de romantici, acest om interior al
lui Augustin, inconștientul adus în clinica psihiatrică de Freud
și de Jung, ridicat în filosofie de Lucian Blaga, inconștientul
acesta cu partea lui bună, cu eumeros-ul,
cu lucrarea noastră asupra lui, poate fi o soluție care să ne
ajute să avem un suflet mai curat, să luptăm pentru a merita să
fim fiii lui Dumnezeu!
Am
încercat să folosesc doar gândul, gândul filosofic, acela ce
poate pătrunde în necunoscut atât cât poate el, adică atât cât
pot eu.”
PS
Menționarea atât de laudativă a lui Blaga în text m-a făcut să
mă interesez ceva mai în detaliu despre acest mare umanist român.
Am aflat astfel un fapt impresionant din biografia lui târzie, când
trăia sub supraveghere și i se retrăsese dreptul de a publica.
Autoritățile comuniste au protestat (!) oficial atunci când, în
anul 1956, a fost propus, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru
Premiul Nobel pentru Literatură... O soartă asemănătoare cu a altui
mare român, Brâncuși, stins la Paris, în 1957, și căruia
autoritățile comuniste nu i-au acceptat (!) donația pe care prin
testament a făcut-o statului român...
buna,ducule.am citit siteul tau.e foarte bun.
RăspundețiȘtergeremulte urari de bune.
stefan