Geo Săvulescu – o încercare de pătrundere în necunoscut

Ce-am reținut cu cea mai mare plăcere din cel mai recent volum publicat de tata - Geo Săvulescu „LUCIAN BLAGA: filosofia prin metafore, Vol. al 2-lea” (Ed. Vremea, 2012) - este îndemnul adresat tuturor cititorilor de a fi creativi. „Fiți creatori și veți fi liberi!”

Și mai apoi, încurajarea de a mă transforma din cititor în scriitor. „Stai jos și scrie. Ideile vor veni pe măsură ce le chemi!”

Volumul cuprinde o serie de cinci eseuri pe teme filosofice și religioase, a căror lectură nu este întotdeauna ușoară. Nici n-ar fi putut fi, având în vedere pregătirea complexă a lui tata - de medic, filosof și pictor -, precum și marea varietate de alte interese pe care le are – muzică, matematică, religie.

Ce pot spune însă este că plecând de la filosofia lui Lucian Blaga („un vârf al filosofiei secolului XX”) textul evoluează firesc prin Nietzsche, Kant, Freud, Wagner, Kandinski, Biblie, dar și prin scene de viață domestică sau amintiri din tinerețe...

Voi încheia cu un citat din ultimul eseu al volumului.

„Aș dori să traduc în alte cuvinte ceea ce tot spun de destul de mult timp. Eumeros-ul nostru, parte a inconștientului nostru descoperit cu acest nume – inconștient – de romantici, acest om interior al lui Augustin, inconștientul adus în clinica psihiatrică de Freud și de Jung, ridicat în filosofie de Lucian Blaga, inconștientul acesta cu partea lui bună, cu eumeros-ul, cu lucrarea noastră asupra lui, poate fi o soluție care să ne ajute să avem un suflet mai curat, să luptăm pentru a merita să fim fiii lui Dumnezeu!

Am încercat să folosesc doar gândul, gândul filosofic, acela ce poate pătrunde în necunoscut atât cât poate el, adică atât cât pot eu.”

PS Menționarea atât de laudativă a lui Blaga în text m-a făcut să mă interesez ceva mai în detaliu despre acest mare umanist român. Am aflat astfel un fapt impresionant din biografia lui târzie, când trăia sub supraveghere și i se retrăsese dreptul de a publica. Autoritățile comuniste au protestat (!) oficial atunci când, în anul 1956, a fost propus, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru Premiul Nobel pentru Literatură... O soartă asemănătoare cu a altui mare român, Brâncuși, stins la Paris, în 1957, și căruia autoritățile comuniste nu i-au acceptat (!) donația pe care prin testament a făcut-o statului român...