Din când în când am șansa să întâlnesc câte un personaj de poveste. Ieri seara a fost una dintre aceste zile. M-am dus la Fabrica de tango să-l văd și să-l aud vorbind pe Flaco (Slăbănogul) Dany, un mare dansator argentinian de tango despre care nu știam nimic altceva decât că este de două săptămâni în România, și că... este foarte în vârstă.
Fabrica de tango, una din școlile de tango din București, anunțase o conferință despre istoria tangoului, între orele 9 și 10 și jumătate seara.
Am sosit cu zece minute mai devreme. L-am zărit pe Flaco Dany, care avusese cursuri mai devreme, intrând la vestiar. A ieșit fix la 9, cu o punctualitate deloc argentiniană, îmbrăcat cu niște pantaloni negri cu talie înaltă, o cămașă albă fără guler dar cu plastron, scrobită ireproșabil, și pantofi de lac. Ah, și încă ceva ce n-am mai văzut de la bunicul meu: ciorapi negri de mătase. Își arăta vârsta doar prin fața brăzdată de riduri adânci, și mâinile cu degete noduroase, altfel, ajutat și de alura slabă, părea mai sprinten ca un adolescent.
Când a început conferința, m-am temut că nu va avea ce să spună timp de o oră și jumătate. Ei bine, m-am înșelat. După două ore și jumătate de discuții, gazda (și traducătoarea) sa, tot încerca să limiteze discuția doar la tango. Pentru că Slăbănogul Dany a trecut mereu de la tango la viața sa, ca fiind două lucruri care se întrepătrund organic. Am aflat astfel că Dany i-a instruit în tango pe mari actori ca Al Pacino, Robert Duval sau William Dafoe. Că își dă toți banii pe CD-uri cu muzică de tango și pe haine. Că-i plac la nebunie cămășile italiene, și că n-ar trece pe la Roma fără să-și ia de acolo 15 cămăși. Că are 50 de perechi de pantofi. Că ar fi putut fi inginer, dar că nu regretă că este dansator de tango, fiindcă a făcut tot ce și-ar fi putut dori în viață. A văzut și aspectele luminoase, și cele întunecate („noaptea, când dansez eu, se petrec toate lucrurile rele - prostituție, hoție, crimă, droguri, dar n-am fost niciodată implicat în așa ceva, au trecut pe lângă mine fără să mă atingă”). Are un singur regret: că n-a avut niciodată o relație cu... o femeie de peste 40 de ani.
Vocea i se stinge puțin și o lacrimă îi apare fugitiv în colțul ochilor când își amintește de față cu noi toți de cele două mari iubiri ale vieții lui. Femeia care urma să-i dăruiască un copil, însărcinată în trei luni, a murit într-un accident de autobuz. Nu s-a mai căsătorit niciodată, nu are copii.
Există două lucruri care nu-i plac: porumbul și varza. De asta și numește stilul de dans modern, cu tot felul de figuri complicate, „varză”. „Îi înțeleg pe cei care dansează așa, o fac cu scop comercial, dar denaturează însăși esența tangoului”, spune Dany, care preferă tango salon, în îmbrățișare închisă, ca să simtă femeia. „Femeia este un diamant de care trebuie să ai cea mai mare grijă timp de 4 dansuri”, spune Dany. „Nimeni nu trebuie să se apropie de ea, nimeni nu trebuie să rupă vraja care există între tine și ea”. Atunci când dansezi cu o femeie, îți dai imediat seama dacă sunteți sau nu potriviți. Nu sexual, ci la dans, sunt două lucruri distincte. „Există femei care au același partener de 20 de ani, chiar dacă acesta are unele probleme, dacă înțelegeți ce vreau să spun...”.
Gelozia însă a creat mari drame în lumea tangoului. Povestește o anecdotă despre un prieten care încearcă să-și mintă soția că se duce să joace biliard cu băieții, când de fapt vrea să se ducă la milonga, să danseze. Soția își dă seama, și îi spune: „du-te, dar lasă-ți placa dentară acasă”. Nu s-a mai dus.
Întrebat despre orchestrele de astăzi, spune că nu mai există nici o orchestră care să se apropie de cele ale anilor '50-'60, dar dacă ar fi să o numească pe cea mai bună actuală, aceasta este fără îndoială Color Tango. Melodia lui preferată este Gracias interpretată de orchestra Carlos di Sarli.
Cum te îmbraci la tango? „N-aș putea merge să dansez în jeans”, spune Dany. „Mi se pare o lipsă de respect față de parteneră. Înainte de dans fac duș, mă parfumez cu un parfum scump, și mă îmbrac cu haine elegante, întotdeauna altele. N-am nici o cămașă care să semene cu cealaltă”.
Întrebat ce anume face Argentina atât de specială, Dany surprinde încă o dată: nu atât Argentina, cât tangoul e special. Întrebat dacă ar pleca din Argentina, răspunde scurt: nu mă ține nimic legat de Argentina, de fapt eu mă trag din bascii din Franța. Aș pleca oriunde în lume, cu o condiție: să-mi pot lua cu mine CD-urile și hainele de tango. Și să nu trebuiască să învăț nici o altă limbă decât spaniola.
Dany ar fi un bun personaj de roman. Poate o să-l scriu vreodată. Altădată. Pentru că acum nici măcar n-am apucat să scriu numele maeștrilor cu care a învățat să danseze, sau pe care el i-a învățat să danseze tango. Dar am o scuză. Tot timpul conferinței am ținut în mână aparatul de fotografiat.
Încă nu știu ce m-a impresionat mai mult la Dany, felul cu vorbește sau felul cum arată. Chiar că e un adevărat personaj de poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu