Pentru început, mi-a părut rău că
nu înțeleg mai mult de câteva cuvinte în germană, dar până la
urmă m-am consolat cu traducerea din cască.
Despre piesă (pe care, spre rușinea
mea, n-o cunoșteam) pot spune că începe oarecum academic,
predictibil și melodramatic, dar că progresiv capătă amploare și
complexitate, pentru a lua sfârșit într-un mod absolut impredictibil,
punând sub semnul întrebării multe dintre valorile morale general
acceptate la vremea când a fost scrisă.
Scrisă acum 230 de ani, Hoții este și astăzi o piesă modernă. Ridică probleme cu care continuăm să ne confruntăm și
noi, fără a le fi găsit între timp răspuns. Între ele:
inechitatea și injustiția socială, imposibilitatea de a trasa o
linie precisă de demarcație între bine și rău, între binele
personal și cel al întregii societăți. M-a impresionat în mod deosebit fluiditatea caracterelor din piesă, precum și lipsa unei/unor concluzii ferme.
Dintre actori, i-am remarcat pe cei doi
titulari, Stefano Marcello (Karl) și Daniel Plier (Franz), precum și
pe Wolfgang Kandler (Spiegelberg).
Un singur cuvânt despre băncile
(prea) înguste și (prea) apropiate pe care am stat: poate sunt
moderne, dar sunt și puțin cam incomode pentru o piesă care
durează peste două ore...
Altfel, abia aștept să revin la acest
teatru!
Teatrul "Bulandra"-Sala Izvor, acum multi ani. Se juca o piesa de teatru in limba maghiara. Noi am ajuns chiar inainte de a incepe, asa ca n-am mai primit casti.:-)Pana la pauza am incercat sa sa facem asocierea dintre gesturi si misterioasele replici. Cand a venit in sfarsit pauza, am facut rost si de casti, dar am ramas cu sentimentul ca avea mult farmec si fara. Ca o pictura abstracta: artistul doar te provoaca.Opera finala se dezvaluie in mintea fiecaruia altfel, in functie de imaginatia personala.:-))
RăspundețiȘtergere