Hasta la vista - cu dragoste, sensibilitate și umor despre viața sentimentală și sexuală a persoanelor cu dizabilități!

Hasta la vista e un film belgian, realizat de Geoffrey Enthoven în 2011. Trei tineri cu grave dizabilități fug de părinții prea grijulii, și de rutina de acasă, pentru a se duce la un bordel din Spania unde doresc să-și piardă virginitatea. Sunt însoțiți de o infirmieră supraponderală care are propriile ei idei despre cum trebuie să se desfășoare călătoria. Filmul abundă în răsturnări de situație, fără a intra nici o clipă în schematism. Finalul este fericit și trist în același timp. Ce m-a frapat însă cel mai mult la Hasta la vista este nu atât realizarea de excepție sub toate aspectele cinematografice, cât abordarea pe cât de sensibilă pe atât de serioasă a unui subiect delicat - viața, nevoile și sentimentele persoanelor cu dizabilități. Practic în România nici nu-ți poți da seama de existența unor astfel de persoane, pentru că trotuarele sau trecerile de pietoni sunt complet impracticabile pentru persoane în cărucioare sau pentru nevăzători, astfel încât aceștia nici n-ar putea ieși din casă... Dar să revin la film. Actorii sunt excepționali, simți efectiv bolile de care suferă personajele lor, ceea ce nu le face mai respingătoare, ci doar mai umane. Unele imagini aflate sub influența lui Pieter Bruegel cel Bătrân sunt realmente antologice. Amestecul de neerlandeză, franceză, engleză și spaniolă în care este vorbit filmul are și el partea lui de importanță. Dar cel mai mult impresionează delicatețea cu care e tratat acest subiect tabú în lumea românească - viața sentimentală și sexuală a persoanelor cu dizabilități. Hasta la vista este o experiență complexă, pe care o recomand fără ezitare!