Despre plastic reciclat, ca materie primă „nouă”

Impresii de la Forumul Greenaccord X (7)

Sunt un partizan necondiționat al colectării separate și reciclării deșeurilor. Separ în mai multe fracții cea mai mare a deșeurilor pe care le generez: hârtie și carton, plastic și metal, și sticlă, și doar o mică parte rămâne amestecat, în mare parte deșeuri biodegradabile, care, din păcate, în București nu se colectează. Cu încălțămintea și hainele uzate n-am ce face, trebuie să le pun tot la gunoi amestecat. Nici cu deșeurile toxice (cutii de vopsea) nu prea știu ce să fac. Evident, pun de-o parte deșeurile de echipamente electrice și electronice (pe care le duc la magazinele unde se pot lăsa). Dar nu o dată mi-am pus întrebarea dacă tot efortul meu de a colecta separat deșeurile reciclabile are rost? Oare sistemul funcționează? E o întrebare deocamdată fără un răspuns clar în ce privește țara mea.

Am primit însă răspuns pentru sistemul din Italia, mai precis din regiunea Campania, cu capitala la Napoli. E notoriu faptul că această regiune a fost și mai este bântuită de spectrul deșeurilor. Criza gravă de acum câțiva ani s-a stins, dar efectele ei continuă să se simtă. Criza a apărut atunci când depozitele urbane de deșeuri s-au umplut până la refuz, astfel încât deșeurile care continuau să fie generate de populație și de industrie n-au mai avut unde să fie depozitate (situație care ar putea apărea oricând și la noi). Când muncitorii din salubritate au intrat în grevă, atât străzile Napoli-ului, cât și câmpurile dimprejur s-au umplut de gunoaie. În oraș, deșeurile luau foc singure, trebuind stinse de pompieri. Celor de pe câmp li se dădea foc chiar de către cei care le aduceau, printre care și mafia deșeurilor (ecomafia), ca să li se piardă urma.

Cu mari eforturi, în oraș situația s-a normalizat. Pe câmpuri, depozitarea ilegală (în special a deșeurilor industriale) și incendiile mai continuă – provocând intoxicarea și îmbolnăvirea gravă a localnicilor.

Ca întotdeauna, „à quelque chose malheur est bon”, astfel că la italieni, ca urmare a crizei, a intervenit o schimbare de paradigmă. Nici autoritățile, nici populația n-au mai considerat și nu mai consideră că gestionarea deșeurilor este ceva care se rezolvă de la sine. Au fost imaginate și puse în aplicare diverse soluții de minimizare a cantității de deșeuri generate, precum și de colectare separată și reciclare a unei proporții cât mai mari din deșeurile colectate. Principalul beneficiu este că s-a redus astfel enorm cantitatea de deșeuri care ajung la „groapa de gunoi” municipală, producându-se în același timp ceva denumit (în lipsă de alt nume mai bun) materie primă „nouă” sau „secundară” (sic!). 
 

Îmbrăcarea echipamentului de protecție pentru vizitarea fabricii

În avangarda economică și tehnologică a instituțiilor care se ocupă de deșeurile reciclabile din Campania se află Società Recupero Imballaggi (SRI), respectiv Erreplast – al căror motto este „Mettiamo in circolo materia nuova” (apropo de materia primă „nouă” de mai sus). 

SRI (a nu se confunda cu instituția română omonimă) se ocupă de sortarea deșeurilor reciclabile (hârtie și carton, plastic și metal, sticlă), iar Erreplast exclusiv de reciclarea deșeurilor din PET.

Explicații oferite vizitatorilor

Erreplast este cea mai modernă fabrică de acest gen din Italia, poate și din Europa, design-ul său fiind integral italian. Are un grad avansat de automatizare, având o mare capacitate de procesare, de circa 30.000 t/an. Am văzut aici hale și instalații moderne, relativ puțini muncitori, și o bună organizare. Evident nivelurile de zgomot și miros din unele secții este destul de mare (cei care lucrează aici folosesc antifoane și măști de praf), dar în ansamblu fabrica este foarte prezentabilă pentru zona industrială în care se află. De notat că fabrica este amplasată chiar în „triunghiul morții” sau „terra dei fuochi”, zona dintre Napoli și Caserta unde ecomafia a adus și a incendiat cea mai mare parte a deșeurilor care fac atâtea probleme locuitorilor de aici. Prin procedee complexe (spălare - PET-urile sunt curățate și etichetele desprinse de pe ele, apoi sunt măcinate la dimensiuni mici, desprăfuite, și în final omogenizate), în același timp și economice și ecologice (consum mic de apă și energie, utilizare minimă de substanțe chimice, fără emisii de gaze toxice etc.), se produce aici un plastic de înaltă calitate (RIPET incolor, albastru, respectiv colorat), care poate fi utilizat de toate industriile care au nevoie de fibre de poliester de calitate (industria textilă, covoare etc.). Calitatea acestui plastic corespunde chiar și cu normele europene pentru reutilizare în producerea de ambalaje de uz alimentar. 
 

Punctul de plecare al liniei de sortare SRI pentru hârtie și carton

Pe această linie de sortare au ajuns doar ambalaje rigide de plastic

Pe aceasta doar folii de plastic

Iar aici doar PET-uri incolore

Hala Erreplast de unde PET-urile sortate la SRI intră la procesare

Imagine de detaliu din hala unde PET-urile intră la procesare

Hală complet automatizată

Pe unele linii verificarea umană nu poate fi însă complet eliminată

Fulgi de RIPET incolor

Cele trei tipuri de RIPET: colorat, albastru și incolor

Rezultatele activității SRI pentru anul 2012 ar putea fi cuantificate în diverse moduri, dar principalul rămâne că a sortat deșeuri reciclabile care dacă ar fi ajuns să fie depozitate pe sol ar fi ocupat 840.000 m³, acoperind cu un strat de gunoi înalt de 5m echivalentul a 240 de terenuri de fotbal.

Erreplast a produs în anul 2012 o cantitate de fibre reciclate de poliester care ar fi putut umple 860 de TIR-uri.

Activitatea SRI/Erreplast este importantă din perspectiva României (implicată în mod repetat în importuri de deșeuri, nu întotdeauna legale, din Italia, și în special din Campania și Napoli) nu în ultimul rând și pentru faptul că unul din scopurile declarate ale acestei industrii reciclatoare este să proceseze intern toate deșeurile colectate, fără ca Italia să mai exporte astfel de deșeuri către țări cu economii slab dezvoltate, care nu dispun de tehnologia necesară pentru a le procesa, și unde ar putea deveni periculoase pentru sănătatatea umană.

Desigur că toate aceste activități nu se desfășoară fără bani, sau în pierdere. Cele 48.000 t de deșeuri sortate în anul 2012 de SRI (hârtie și carton, plastic și metal, sticlă) au fost vândute mai departe diverșilor beneficiari cu o sumă totală de circa 6,4 milioane de euro.

www.recuperoimballaggi.it

www.erreplast.com