Van Booy – un poet în proză

Simon Van Booy, londonezul trăit în Țara Galilor, apoi la Oxford, și care acum este profesor și jurnalist la New York, a debutat ca scriitor cu un volum de poezie (în 2004). Poate de aceea prima sa carte de proză scurtă, „Viețile secrete ale îndrăgostiților” (The Secret Lives of People in Love, 2007), este atât de poetică.

Este una dintre cărțile pe care nu numai că le-am citit pe nerăsuflate, dar pe care nu mă satur să o tot recitesc.

Iată o mostră a scrisului său.

„Cu câteva ore în urmă, m-am urcat la bordul unui avion în Aeroportul Internațional din Los Angeles fără să port șosete. Mâine în zori o să mă plimb pe sub copacii din Atena.

Săptămâna trecută am primit o scrisoare din Grecia, de la Samantha. Mă anunța despre apropiata căsătorie cu prietenul ei din copilărie. Am fost împreună numai câteva săptămâni, acum cinci ani, dar, când întâlnești în sfârșit persoana pe care în visele cu ochii deschiși ai sculptat-o fără cuvinte, transparența timpului devine culoarea părului ei, iar anii fără formă dau conturul buzelor.

Poate că fiecăruia îi este menită doar o anumită cantitate de dragoste – suficientă doar pentru prima întâlnire -, dominată de o sfială serendipică. Atunci când ne părăsește pentru alții, începe greul pentru că ne confruntăm cu natura noastră omenească, cu trecutul nostru, cu însăși ființa noastră.”

Tristețile, nostagiile, melancoliile, determinările și bucuriile lui Van Booy m-au cucerit, am rezonat cu ele din primul până în ultimul moment. Mi-a părut rău că volumul nu are decât optsprezece povestiri. Dar mi-a părut bine că am primit o confirmare că proza scurtă poate fi fel de valoroasă, dacă nu chiar mai valoroasă ca romanul.  

  

Simon van Booy, Viețile secrete ale îndrăgostiților – Cartea de pe noptieră, Humanitas, 2009