Un Sean Penn extraordinar. De văzut

„This Must Be the Place” (2011, Italia, Franța, Irlanda) de Paolo Sorrentino, cu Sean Penn (într-un rol foarte special), e fără îndoială un film extraordinar. 

Plutește în sfere înalte până la ultimele secvențe, când devine didacticist și explicit, și când totul este readus pe pământ de un happy ending à l'américaine... 

În ciuda finalului, de văzut și, poate, chiar de revăzut.

Avincis la Fox Wines, 28 martie 2013

Fox Wines, 28 martie 2013. Prezentare de vinuri Avincis, făcută de Ghislain Moritz, oenologul francez care le-a conceput. E asistat de soția sa columbiană.

Aceste vinuri sunt pentru mine o premieră. Nu m-am apropiat până acum de Avincis dintr-un motiv grafic: eticheta – nu atât simplă, cât... simplistă, nu m-a atras deloc.

Degustarea începe cu Sauvignon Blanc 2011. Un vin fructat, rotund, cu alcoolul (13,3%) bine integrat. Totuși, prea plat.

Urmează Cuvée Petit Sauvignon Blanc 2011. Mult mai bine. Gust puternic, aciditate crescută. În jur de 82-83 de puncte. De degustat rece într-o zi de vară.

Fetească Regală 2010. Un vin reușit, dintr-un soi dificil. Alcool (13%) perfect integrat, aciditate medie, gust puțin dulce, dar nu neplăcut. 81-82 de puncte. Răcit bine, poate fi băut singur, sau la aperitive și friptură rece.

Cabernet Sauvignon 2011. Tânăr, proaspăt, bine echilibrat, alcool (13%) perfect integrat. 82-83 de puncte. Poate acompania carne sau brânză. Trebuie răcit puțin.

Cuvée Andrei Cabernet Sauvignon 2010. O adevărată surpriză, un vin roșu cu adevărat bun! Catifelat, corpolent. Alcool (13,5% perfect integrat). 86-87 de puncte. De degustat la temperatura camerei.

PS Vinurile Avincis sunt produse la Vila Dobrușa, proprietatea fostului ministru liberal al Justiției, Valeriu Stoica, revenit, potrivit prospectului de prezentare, în leagănul familiei, aflat în regiunea Drăgășani.

 

Degustare de vinuri Aurelia Vișinescu - Fox Wines, 23 martie 2013

Oferta zilei: trei vinuri din gama Karakter.

Pinot Grigio 2012. Un vin cu destul de mult caracter pentru acest soi de struguri. Cere însă să fie consumat foarte rece, altfel riscă să pară prea plat. În jur de 81-82 de puncte.

Rosé 2012. Relativ similar cu cel alb de dinainte.

Cabernet Sauvignon 2009. Un vin roșu cu un caracter ceva mai pronunțat. Are tot ce-i trebuie unui vin din acest soi. În opinia mea, un pic prea colțuros. 83-84 de puncte.

După această degustare, mă declar în continuare un fan al gamei Artisan, cu cel mai bun raport calitate/preț din cele patru game în care sunt declinate vinurile Aurelia Vișinescu (Nomad, Artisan, Karakter, Anima).

Fernando Léon de Aranoa, un regizor fantastic, „Luni, la soare”, un film cuceritor!

„Luni, la soare” („Los lunes al sol”, Spania/Franța/italia 2002) de Fernando Léon de Aranoa (văzut în ciclul Portret de regizor, difuzat de Institutul Cervantes de la București) – e un film formidabil!

Ușor de înțeles valul de premii (39) pe care le-a primit, între care și multe Goya (cel mai bun film, cea mai bună regie etc.).

N-aș fi crezut să mă pot adânci atât de mult într-o poveste despre... disponibilizări și șomaj la un șantier naval. Personajele filmului, sunt, după orice standard, niște pierzători. Ceea ce nu-l împiedică pe realizator să-i privească cu enormă înțelegere, foarte multă delicatețe și extrem de mult umor.

Actorii, în frunte cu Javier Bardem, sunt toți excepționali!

Filmările lui Alfredo Mayo, încântătoare de la început până la sfârșit, în special prin naturalețea lor. Foarte calde portretele în lumina nopții!

Muzica lui Lucio Godoy (un argentinian), se întrepătrunde perfect cu piese de Tom Waits sau Domenico Modugno.

Un film cuceritor!

PS Simpatică „doamna” din spatele meu. M-a tot lovit puternic cu piciorul în spate din zece în zece minute, de câte ori se schimba de pe un picior pe altul, până m-am întors de două-trei spre ea... Când părea că a înțeles să nu mă mai lovească, a început să-i sune telefonul. Îl închidea, după care la scurtă vreme îi suna iarăși. Când i-a sunat a treia oară, m-am întors și am privit-o lung. A meșterit ceva timp la el, după care nu i-a mai sunat în ultimele zece minute de film...

Sorin Alexandrescu despre construcția identității naționale

E oricând o plăcere să-l asculți pe Sorin Alexandrescu. Așa a fost și miercuri 13 martie, la conferința „Construcția identității naționale” de la Muzeul Național de Artă al României.

Alexandrescu a vorbit în fața unei săli pline, în special cu tineri (dar și cu reputați istorici). Pasionant felul cum combină liber literatura cu arta plastică și istoria. Deși, din punctul meu de vedere, rezultatul e uneori puțin vag, alteori puțin prea aplecat către detalii pentru a permite vederea întregii imagini.

Notez cea mai importantă idee: trebuie urmărit traseul transformării etniei în națiune. Și încă una: trebuie înțeles faptul că România rurală a fost reprezentată în artă exclusiv de citadini. Interesante referințele sale la Olanda și olandezi (o cultură destul de diferită de a noastră, din care Alexandrescu revine după mulți ani de exil).

Aștept cu interes a doua sa conferință („Imaginile românității”), de săptămâna viitoare.

Conferințele lui Sorin Alexandrescu vor încheia evenimentele conexe organizate în cadrul expoziției „Mitul național. Contribuția artelor la definirea identității românești (1830-1930)”. Expoziția va mai putea fi vizitată până la sfârșitul lunii martie.

Poziția copilului

Pe fotoliul de lângă mine, o doamnă cu părul alb tuns scurt. Deși e în vârstă, pare foarte energică. Intrăm în vorbă în așteptarea începerii filmului.

La sfârșit, mă pregătesc să o întreb ce părere are.

Înainte să apuc să deschid gura, îmi spune: „Extrem de intens finalul, probabil că pentru asta l-au premiat!” Și mă întreabă: „Filmul a fost descris ca o luptă între o mamă dominatoare, și un fiu care se răzvrătește. Credeți că e corect?” Fără să-mi lase timp să răspund, continuă: „Eu cred că așa trebuie să se poarte o mamă. Iar băiatul s-a purtat extrem de urât.”

Aș fi avut multe să spun despre film, dar cred că este inutil, din moment ce vecina mea i-a sintetizat perfect esența. 

Degustare de vinuri LacertA – Fox Wines, 9 martie 2013

Trei vinuri (povestite în ordinea degustării): Rosé 2012, Chardonnay Reserva 2010 și Cabernet Sauvignon/Shiraz 2010.

Rosé-ul 2012 (produs din Blaufränkish, prezentat în premieră) are o culoare fantastică, un roz pal încântător. Aromă excepțională - puternic minerală, cu parfum de căpșuni. Alcool (13,7%) perfect integrat. În schimb, corp prea lejer, și insuficient de acid... În jur de 79 de puncte.

Chardonnay Reserva 2010 este un vin premiat. Aromă puternică, de banane. Alcool (14,8%!) perfect integrat. Corp mediu, onctuos. Pentru gustul meu, insuficient de acid însă. 82-83 de puncte.

Cabernet Sauvignon/Shiraz 2010. Culoare roșu închis. Aromă intensă. Corp mediu. Alcool (14,3%) perfect integrat. Destul de puternic taninat. Între cele trei LacertA de azi, preferatul meu. 83-84 de puncte.

Nu pot să închei scurta mea descriere a degustării fără să revin (cu riscul de a plictisi) la LacertA Cuvée IX 2009, care rămâne cel mai bun vin românesc pe care l-am băut vreodată (92 de puncte). Din păcate, acest vin este astăzi epuizat (ceea ce arată că mai sunt și alții care gândesc la fel cu mine).