„Luni, la soare” („Los lunes al sol”, Spania/Franța/italia 2002) de Fernando Léon de Aranoa (văzut în ciclul Portret de regizor, difuzat de Institutul Cervantes de la București) – e un film formidabil!
Ușor
de înțeles valul de premii (39) pe care le-a primit, între care și
multe Goya (cel mai bun film, cea mai bună regie etc.).
N-aș
fi crezut să mă pot adânci atât de mult într-o poveste despre...
disponibilizări și șomaj la un șantier naval. Personajele
filmului, sunt, după orice standard, niște pierzători. Ceea ce
nu-l împiedică pe realizator să-i privească cu enormă
înțelegere, foarte multă delicatețe și extrem de mult umor.
Actorii,
în frunte cu Javier Bardem, sunt toți excepționali!
Filmările
lui Alfredo Mayo, încântătoare de la început până la sfârșit,
în special prin naturalețea lor. Foarte calde portretele în lumina
nopții!
Muzica
lui Lucio Godoy (un argentinian), se întrepătrunde perfect cu piese
de Tom Waits sau Domenico Modugno.
Un
film cuceritor!
PS
Simpatică „doamna” din spatele meu. M-a tot lovit puternic cu
piciorul în spate din zece în zece minute, de câte ori se schimba de
pe un picior pe altul, până m-am întors de două-trei spre ea...
Când părea că a înțeles să nu mă mai lovească, a început
să-i sune telefonul. Îl închidea, după care la scurtă vreme îi
suna iarăși. Când i-a sunat a treia oară, m-am întors și am
privit-o lung. A meșterit ceva timp la el, după care nu i-a mai
sunat în ultimele zece minute de film...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu