„Barbara” (Germania,
2012) este poate primul film (aproape) perfect pe care-l văd în
ultima vreme. De la regie (Christian Petzold), scenariu, până la
jocul actorilor, trecând prin scenografie, muzică și (mai ales)
imagine (Hans Fromm), totul este excepțional.
Filmul m-a transpus
complet în RDG-ul anilor '80, asupra căruia domnea necruțător
atotprezenta STASI, atentă ca nu cumva să fie cineva fericit sau să
reușescă să scape în Occident. În această lume dezumanizată,
printre oameni îndoctrinați, care îi întreabă pe turiștii din
RFG dacă la Mercedes se stă la coadă mai mult de 8 ani, cât se
stă la Trabant, există însă și oameni capabili de sentimente
autentice. Unul dintre aceștia este Barbara.
Culorile filmului,
fantastice. Exact cele pe care le caut și eu în fotografie, și pe
care le reușesc atât de rar. Dar aici filmul a avut un avantaj
important față de mine. A folosit peliculă Kodak. Iar etalonarea
are o calitate pe care n-am mai văzut-o de mult. Știu, mă repet,
dar nu se poate altfel.
De văzut neapărat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu