Politically (in)correct – The Descendants

Ce este foarte interesant în The Descendants (Descendenții - un film care a luat Globul de Aur și este nominalizat la Premiile Oscar 2012 - regizor Alexander Payne, în rolul principal George Clooney) este că pare delicat (confirm de altfel că mi-au dat lacrimile de câteva ori pe parcursul filmului), și că totul se rezolvă într-o manieră așa-zisă politically correct – terenul sălbatic al moștenitorilor rămâne neatins de dezvoltatorii care vor să-l umple de beton, tatăl de duminică se reconciliază cu fetele sale cu care pierduse contactul etc.

Aparențele înșală însă. Filmul este în realitate plin de durități. Lungile și repetatele secvențe cu femeia în comă sunt cât se poate de crude. Răbufnirile verbale din camera de spital ale tuturor celor nemulțumiți de ea (soțul, fata mai mare, soția bărbatului pe care-l iubea) m-au frapat nu numai pentru că nu m-aș fi așteptat la ele, ci și fiindcă au fost politically incorrect (să acuz pe cineva aflat pe patul de moarte este probabil ultimul lucru pe care l-aș face). Filmul are o derulare lentă, din care lipsesc duritățile fizice (cu o excepție, un pumn în ochi), dar cele verbale, sau cele ale realității zilnice din societatea nord-americană, sub aparența civilității, mi-au lăsat un gust destul de amar.

Insistența pe aspectul exotic (inclusiv muzica hawaiiană), mi s-a părut lipsită de interes pentru trama filmului, parcă a fost o încercare de echilibrare a (in)corectitudinii politice.

În ansamblu, am o părere amestecată despre film, atât ca subiect, cât și ca realizare. Este totuși un film de care o să-mi aduc aminte.

Corcova și Anima (Aurelia Vișinescu) – la Ethic Wine

Am avut ocazia să particip la o degustare privată (organizată de Galeria 418) de vinuri la Ehic Wine (www.ethicwine.ro). Două din vinurile despre care scriu acum au fost degustate acolo, iar al treilea a fost cumpărat de acolo, și degustat ulterior.

Menționez că am descoperit acest magazin în urmă cu câteva luni, atunci când am vrut să cumpăr câteva sticle de Alira. Este unul dintre puținele magazine unde se găsește acest vin deosebit, dar și multe alte vinuri interesante. Iar discuțiile cu cei de acolo sunt întotdeauna pasionante.

Primul vin degustat a fost un Cabernet Sauvignon/Merlot 2008 de la Corcova (județul Mehedinți) Roy&Dâmboviceanu. Etichetă reușită – chiar stilată. Culoarea vinului - roșu intens, aromă de intensitate medie, gust destul de suav. Un vin tânăr, bine echilibrat – n-am simțit alcoolul (13,5%). L-aș puncta aproape de limita celor 80 de puncte care l-ar face recomandabil. Este vinul entry-level al celor de la Corcova.

Al doilea vin degustat a fost Cabernet Sauvignon Anima 2008 de la Aurelia Vișinescu. Face parte din gama premium a producătorului de la Săhăteni (dealurile Munteniei). Este un vin de o culoare roșu intens, cu aromă de tabac, taninat. Mai puțin corpolent decât m-aș fi așteptat. Evoluția sa în pahar este mai puțin spectaculoasă decât promisiunea inițială. Alcoolul (14,5%) se simte puțin prea tare. Punctaj: 87 de puncte. Mai adaug două remarci: întâi, că din punct de vedere obiectiv, acest vin se plasează indiscutabil mai sus decât Fetească Neagră Artisan 2008 (Artisan este gama de mijloc a Aureliei Vișinescu - vezi și articolul din 18 ianuarie 2012), dar nu știu de ce, parcă subiectiv sunt atras mai mult de Artisan... Apoi, că diferența de preț între o Fetească Neagră Artisan 2008 și un Cabernet Sauvignon Anima 2008 este atât de mare (raportul este aproximativ de 1/3), încât decizia mea e luată – rămân la Artisan.

Am achiziționat (și degustat ulterior) o sticlă de Cabernet Sauvignon & Merlot 2009 Dealul Racoveanu Corcova Roy&Dâmboviceanu. Acest vin face parte din gama premium a producătorului mehedințean - premiat cu medalia de aur la Concursul Internațional de Vinuri București 2011. Eticheta este foarte-foarte reușită. Culoarea vinului - roșu extrem de intens, chiar vișiniu. Aromă puternică, gust intens și destul de catifelat (de tip Bordeaux). Corpolent. Aroma evoluează interesant în timp. Vinul este echilibrat, alcoolul (14,3%) nu se simte. Se simte pozitiv faptul că a fost învechit la baric (o mare deosebire față de varianta entry-level a aceluiași producător descrisă mai sus). Fără să exceleze la nici o categorie, Cabernet Sauvignon & Merlot 2009 Dealul Racoveanu Corcova este totuși un vin foarte bun. Punctaj: 84 de puncte.

Cabernet Sauvignon Don Pascual 2007

Cunoscând excepționalele Tanat-uri uruguayene, am deschis cu interes sticla de Cabernet Sauvignon Don Pascual 2007 (Juanico, Uruguay), deși gâtul răsfrânt al sticlei, ca și eticheta, nu mă prea atrăgeau. Dop de plută, frumos imprimat. Culoare roșu deschis, prea transparentă pentru gustul meu. Aromă destul de plăcută de fructe de pădure, care evoluează spre ciocolată dar își pierde rapid din intensitate. Gust destul de rotund, oarecum catifelat (de tip Bordeaux), cu o mică notă astringentă, contrastantă. Echilibrul aromă, gust, nivel alcoolic (13%) - corect. Nimic particular însă, un vin sub 80 de puncte (undeva între 70-79 de puncte), de băut dar nu de recomandat. Rămâne întrebarea: oare de ce este nevoie de un astfel de vin importat din Uruguay, cine și de ce cumpără așa ceva?

Moartea unui comis-voiajor: un spectacol care trebuie văzut!

Primul lucru la care m-am gândit văzând „Moartea unui comis-voiajor”, capodopera lui Arthur Miller, a fost că acum am vârsta potrivită pentru a înțelege piesa. Numai cu câțiva ani mai devreme, cred că aș fi receptat complet altfel lucrurile.

Oricum, am apreciat enorm empatia lui Miller cu personajele sale, oameni obișnuiți puși în fața unor false dileme, cărora le găsesc false rezolvări.

Cheia piesei este replica Lindei Loman, singură, bătrână, obosită și dezamăgită de viață, în ziua înmormântării soțului ei, Willy Loman: „Suntem liberi, acum am plătit tot”...

Interesantă lipsa de comunicare între tată și fii, lipsa de comunicare între soț și soție, lipsa de comunicare între frați, lipsa de comunicare...

Un recital artistic Victor Rebengiuc. Foarte buni și ceilalți actori.

O foarte bună regie modernă - Felix Alexa.

Un spectacol al Teatrului Bulandra, la sala Liviu Ciulei, care trebuie văzut!

Fetească Neagră 2008 Murfatlar „3 hectare”: un vin atipic, cu multe elemente contradictorii

M-am apropiat cu interes de Fetească Neagră 2008 Murfatlar „3 hectare”, un vin prezentat ca făcând parte dintr-o „colecție exclusivă destinată cunoscătorilor, care au ocazia unică de a gusta vinuri ce fac parte dintr-o rezervă specială, oferită în ediție limitată”.

Eticheta principală are un design special, atrăgător (felicitări autorilor!), cu ștampila „Furnizor al Casei Regale Române”, un argument suplimentar în favoarea vinului.

Din păcate, eticheta secundară poartă pe ea o încercare poetică („Armonia neînțeleasă a naturii îți rezervă uneori surprize plăcute...”) de un gust discutabil.

Am avut o primă surpriză... neplăcută în momentul în care am deschis vinul, atunci când am dat peste un dop de plastic, ceva ce în mintea mea nu ar trebui să existe la un vin cu un minimum de pretenții.

Culoarea roșu-deschis (vinul arată aproape ca un rosé, oricum fără nimic din culoarea roșu-intens caracteristică strugurelui Fetească Neagră ) a fost a cea de-a doua surpriză neplăcută.

Aroma inițială plăcută, cu o notă puțin iute.

Gustul, ușor (vinul are numai 12,5% alcool), din păcate taninii nu se simt, cu o vagă senzație de dulce echilibrată însă de aciditatea bună, are o oarecare rotunjime.

În timp aroma evoluează ușor spre prune și ciocolată.

Este totuși parcă prima dată când beau o Fetească Neagră și am senzația că beau un vin rosé, ușor!

În concluzie, o Fetească Neagră atipică, cu multe elemente contradictorii. Punctaj... prefer să nu-l punctez, fiindcă s-ar putea să se plaseze la prea multe puncte distanță de limita de 80 de puncte, de la care consider eu că un vin devine competitiv...

Lacerta Cuvée IX (2009): un vin excepțional!

Am fost reticent atunci când am văzut la benzinăriile OMV oferta Lacerta Cuvée IX (2009), un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot și Shiraz provenind din Dealul Mare. Și rău am făcut, pentru că este un vin EXCEPȚIONAL, care m-a cucerit încă din momentul în care care l-am turnat în pahare. Nu atât prin culoarea sa roșie intensă, cât prin... bulele care s-au format pe marginea paharului, și care dispăreau una după alta, însoțite de zgomotul unor pocnituri ușoare.

Aromă intensă de cireșe amare. 

Alcoolul (14%) nu se simte deloc. 

Gust plin, mai degrabă aspru decât catifelat, totuși rotund și complet lipsit de asperități. Am simțit din plin taninii, ca și gustul baricului. 

Spre final evoluează spre arome de ciocolată și piper.

I-am acordat fără prea multă gândire 92 de puncte. Repet, un cupaj EXCEPȚIONAL, o mare reușită, și un bun raport calitate/preț la 70-75 de lei cât costă în magazinele specializate.

Între timp m-am obișnuit și cu șopârla (Lacerta) de pe etichetă. Inițial avusesem o reacție de respingere la acest design, ca și la denumire.

PS Sticla de Lacerta Cuvée IX (2009) poartă pe ea o bulină aurie - Medalia de Aur la Concursul Internațional de Vinuri București (International Wine Contest Bucharest) 2011. Nu prea cred în astfel de concursuri, dar pare o medalie pe deplin meritată.

Apropo de neîncrederea mea în concursuri, am regăsit exact aceeași bulină (Medalia de Aur la Concursul Internațional de Vinuri București 2011) pe un alt vin deschis recent, Fetească Neagră Princiar Special Reserve 2008 de la Dealu Mare – Tohani, care are unele calități (pentru care l-am punctat cu 81 de puncte), dar care este într-o cu totul și cu totul altă categorie decât Lacerta Cuvée IX (2009). Fetească Neagră Princiar Special Reserve 2008 e un vin să zicem corect. Culoare roșie intensă, chiar vișinie. Aromă de cireșe amare, din păcate greu de simțit din cauza mirosului prea puternic de alcool (13,9%). Gustul este relativ intens, dar fără să exceleze. Un punct negativ pentru eticheta imitație de armură metalică, pe care o consider total nepotrivită pentru un vin.

A Maggot – o toană, un capriciu, o obsesie, un mare roman

Am terminat de citit „Omida” (A Maggot, engl.) lui John Fowles. Pare o declarație banală, dar nu este așa, fiindcă abia după ce am ajuns cu greu pe la pagina... 160 am început să fiu sigur că voi termina de citit cartea. Până atunci nu înțelesesem mare lucru din ce citisem, și nici nu mi se părea ceva foarte interesant, deși citisem pe nerăsuflate toate celelalte romane ale lui Fowles - Magicianul, Iubita locotenentului francez, Daniel Martin, Mantisa.

Minuțioasa și relativ neatractiva descriere a călătoriei unui mic grup de călăreți prin Anglia secolului al XVII-lea se „deschide” însă ca o floare tocmai după primele 300 de pagini, atunci când încep să se întrepătrundă poveștile emoționante ale salvării sufletului unei femei pierdute și a unei călătorii imaginare în paradisul numit „iunie veșnic”.

În final, când am ajuns să urmăresc povestea ca în transă, totul se precipită într-o demonstrație filozofico-istorică asupra disidenței religioase.

Deși romanul folosește numele adevărate ale unor personaje istorice, el rămâne ceea ce Fowles anunță de la început (pentru cine are inspirația să ia aminte), și anume... o omidă, adică corespondentul stadiului larvar al unei creaturi înaripate, o toană, un capriciu, o obsesie a autorului. Un mare roman.