Despre Roșia Montană în Piața Romană

Treceam azi prin Piața Romană când un tânăr cu o hârtie și un pix se apropie de mine: Doriți să semnați împotriva proiectului Roșia Montană? M-am gândit: De ce nu, în definitiv poate că e momentul să iau și eu o poziție mai angajată. Timpul de gândire pe care mi l-am acordat a fost însă sesizat de tânăr, care a devenit brusc mustrător: Doar nu sunteți pentru proiect? A fost suficient ca să mă răzgândesc: Nu, mulțumesc, nu sunt nici pentru nici contra.

Mi-am văzut de drum sub privirile dezaprobatoare ale tânărului ecologist. Trebuie să recunosc că deși mi s-a părut frumos că există cineva care se ostenește să strângă semnături pentru un scop ecologic, m-a deranjat insistența (agresivitatea) cu care acest lucru era făcut.

Sigur că și eu l-am derutat pe militantul ecologist. Așa cum arătam, îmbrăcat cu pantaloni scurți, cu pantofi de munte și cu un rucsac în spate, păream candidatul ideal pentru a semna fără ezitare un protest ecologist. Faptul că mi-am permis să gândesc a fost însă considerat periculos (asta-mi aduce aminte de „Ești cu noi sau ești împotriva noastră” din anii comunismului). Evident că nu era locul în care să încep să explic că pe de o parte de când practic jurnalismul evit să iau partea cuiva, ca să-mi pot păstra cât mai intactă obiectivitatea, iar pe de altă parte că expertiza mea geologică (atâta câtă este) îmi spune că la Roșia Montană (ca și în celelalte mine de aur, argint și sulfuri polimetalice abandonate - cu halde descoperite care distrug peisajul, și cu ape acide de mină care otrăvesc râurile) lucrurile stau atât de prost din punct de vedere ecologic încât dacă proiectul propus de RMGC nu e soluția, în schimb nici lipsa oricărui proiect nu este o soluție!

M-aș bucura să găsesc zilele viitoare în Piața Romană pe cineva care să-mi ceară să semnez nu contra unui proiect prost, ci pentru un proiect bun la Roșia Montană...