Seară de balet la Operă

Seară de balet la Operă, la Festivalul George Enescu. Opera arată bine (pe dinăuntru, pentru că pe afară se repară drumul, și totul e cu fundul în sus...). Baletul, așa și-așa, deși mă așteptam ca piesele din repertoriul Balanchine și Kylián să fie de excepție.

Balanchine – Vals fantezie și Serenadă, balete în stil neoclasic. Multă tehnică, ceva mai puțin sentiment. Nu știu dacă muzica, coregrafia sau interpretarea, sau toate la un loc au fost problema. Cert este că nici aplauzele publicului la sfârșitul fiecărei mișcări n-au fost de ajutor. Am remarcat însă o dansatoare minionă, cu figură asiatică (japoneză?) care părea să iasă în evidență printr-o interpretare mai „emoțională”. În trupă, multe alte balerine cu busturi ceva mai planturoase decât s-ar potrivi la acest tip de dans. Unul dintre interpreții masculini, de fapt chiar un solist, o mare dezamăgire (plecând de la picioarele în x, nici restul n-a fost mult mai bine, au fost momente când mă simțeam eu prost pentru că-l privesc...).

În pauză am văzut piesele expuse de Artmark pentru două licitații care se vor desfășura curând: România regală, și Impresionism și postimpresionism românesc. Între piesele de la România regală, unele chiar interesante – și nu mă refer aici la tablourile lui Grigorescu, estimate la 120.000 – 200.000 de euro.

După pauză, Falling Angels a lui Kylián. Noroc că n-a avut decât interprete feminine! Un balet modern, pe ritm de tobe, cu jocuri de lumini și umbre. Mult mai interesant decât prima parte, captivant chiar. Și interpretele păreau mai prinse în „joc”. Aceeași (altă?) figură asiatică care s-a remarcat (de fapt au fost mai multe, dar una singură a ieșit cu adevărat în evidență, după părerea mea). Apropo de figuri asiatice - costumele negre de sport gen bustieră cu pantalon scurt au pus în evidență corpurile (în special picioarele) balerinelor (dansatoarelor). Una dintre dansatoarele românce avea niște picioare care m-au fascinat (mai ales în timpul aplauzelor, când am putut să le privesc mai atent). Am remarcat încă o dată, cu această ocazie, ce diferită este conformația japonezelor de a româncelor. Picioarele japonezelor scurt scurte și îndesate, uneori chiar crăcănate - arată ciudat când stau, dar cât de frumos se mișcă!

Falling Angels s-a terminat parcă prea repede. Aplauzele publicului au fost puternice, semn că toată lumea a simțit diferența față de prima parte. Ca să nu spun că nimeni nu mai vroia să plece, toți așteptau încă ceva. Dar lucrurile bune se consumă cu moderație, nu-i așa?