Midnight in Paris, miezul nopții la București

Aveam de lucru, așa încât am ezitat până în ultima clipă dacă să mă duc sau nu la Midnight in Paris, cel mai nou film al lui Woody Allen. Când m-am hotărât să merg totuși, m-am temut să nu fie prea târziu, și să nu mai găsesc bilete. A fost cât pe ce. De mult n-am mai văzut așa coadă la Cinema Studio! Într-un fel, asta m-a mobilizat, mi-am spus că dacă alții sunt dispuși să stea la coadă, de ce n-aș face-o și eu. La ora începerii filmului stătusem deja un sfert de oră la coadă și mai aveam de stat încă o dată pe atât. N-aveam însă de gând să pierd începutul. Circula însă un zvon, care s-a confirmat, și anume că filmul nu va începe până nu apucă toți să cumpere bilete. Am intrat în sală cu sufletul la gură, am căutat un loc liber dintre puținele care mai rămăseseră, și imediat ce m-am așezat, filmul a început.

Mi-a plăcut felul cum reacționa, sau mai bine zis cum participa publicul la film. Evident, mi-a plăcut și filmul. Dialoguri vioaie, aparatul de filmat alert, muzică bună cu mult clarinet – într-un cuvânt, l-am recunoscut pe Woody Allen. Dar cred că nu numai mie mi-a plăcut filmul. M-am uitat cu atenție la fețele spectatorilor înainte de ieșire. Toate zâmbitoare, prietenoase. Parcă aș fi fost la o milonga din cele mai reușite. Continuarea firească a serii a fost practica de tango de două etaje mai sus. Aveam de gând să las o datorie de 5 lei pe care-o aveam de ultima dată, cu câteva săptămâni în urmă, când am plecat fără să plătesc, nu mai țin minte de ce, poate pentru că am uitat, sau poate că atunci venisem fără bani la mine. Dar n-aveam de gând să dansez, vroiam să revin acasă să mai lucrez, de altfel nici nu-mi adusesem pantofii de dans. Am dat însă peste o prietenă pe care n-am mai văzut-o de aproape o jumătate de an – între timp a avut un bebeluș. Se pregătea să plece. Ce coincidență m-am gândit la tine astăzi, da și eu dansăm?, absolut dar doar un dans pentru că nu mi-am adus pantofii și o să-mi fie greu în ghete, perfect, și oricum trebuie să mă întorc devreme acasă am de lucru, și eu trebuie să ajung repede acasă a sunat mama după mine și mi-a spus să mă grăbesc că nu mai poate sta cu bebele, știi ce film frumos am văzut mai devreme ultimul Woody Allen, merită văzut? trebuie văzut o să-ți facă mare plăcere. Am dansat un dans, apoi încă unul și încă multe altele. La un moment dat, una din fetele de la tango a fost sărbătorită. Mi-am pierdut partenera care s-a dus să bea apă iar pe drumul de întoarcere a fost invitată de un băiat. Am invitat și eu o altă fată. Știi ce film am văzut mai devreme? nu, cel mai nou Woody Allen, și cum a fost? minunat trebuie neapărat să-l vezi o să te binedispună. Și apoi altă parteneră. Știi ce film rulează jos, ultimul Woody Allen, da? trebuie să-l vezi e minunat... Și tot așa până după miezul nopții.