Titlul filmului
Viața peștilor (La vida de los peces) poate să deruteze, deoarece
această bijuterie cinematografică este de fapt un eseu nu despre
pești (care apar totuși într-un acvariu) ci despre problemele
esențiale ale umanității – viața, moartea, familia, iubirea,
prietenia.
Filmul prezintă
întâlnirea dintre doi foști iubiți într-un cadru familial,
sărbătorirea unei zile de naștere.
Povestea m-a cucerit de la
început prin naturalețea personajelor, culorile calde, cadrajul
portretistic – concentrat pe esențial, muzica extraodinară, și
lista ar putea continua... Nu mi-am scos însă carnețelul de notițe
decât la replica: „Singura persoană care mi-a dat sentimentul de
eternitate ai fost tu”, pe care n-aș fi vrut să o uit sub nicio
formă...
În final,
caracterizarea pe care aș face-o acestui film chilian din 2010 este:
delicatețe extremă. Prietenii, rudele, chiar și cei doi iubiți
vorbesc despre lucruri extrem de dureroase, dar nu-și fac nici cel
mai mic reproș. Doar... delicatețe, autenticitate, naturalețe.
Matías Bize, un
regizor excepțional, de urmărit! Bárbara Alvarez, director de
imagine, absolut minunată! Diego Fontecilla, autorul muzicii,
senzațional! Cei doi protagoniști, încântători, ca și tot
restul distribuției, de altfel.
Un film pe care-l
recomand fără rezerve pentru delicatețea cu care tratează
subiecte aspre, și pentru lecția cinematografică pe care o predă
pe nebăgate de seamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu