Triumful dragostei, la Bulandra – o piesă care numai uneori se ridică la înălțimea așteptărilor

Teatrul Bulandra (sala Toma Caragiu) și Alexandru Darie. O alăturare care ar trebui să impună. Și totuși... „Triumful dragostei”, de Marivaux, o piesă mai veche din repertoriul acestui teatru, reluată și în această stagiune, lasă oarecum impresia de neterminat, de stângaci. 

Deși lumea iluziilor și sentimentelor adânc îngropate, impulsurilor erotice reprimate, dorințelor ascunse, minciunilor, această „comedie a disperării” cum o numește Darie, ar fi putut deveni o extraordinară sursă de inspirație artistică, au fost destul de rare momentele în care am fost cu adevărat cucerit de spectacol, momentele în care am uitat că mă aflu într-o sală de teatru. De altfel, acest sentiment a fost împărtășit și de alți spectatori, dintre care unii, plictisiți, au plecat chiar înainte de sfârșitul spectacolului. 

Dintre actori, deși apreciez eforturile făcute de întreaga trupă, îl menționez în primul rând pe Vlad Zamfirescu, într-un rol secundar (Dimas). 

Dintre realizatori, îl apreciez fără rezerve pe Adrian Enescu, a cărui muzică învăluie într-un mod absolut magic spectacolul (la plecare, fredonam muzica, care-mi răsună și acum în minte).

PS Apreciez ideea regizorului de a oferi gratuit spectatorilor un program de sală elegant pentru acest spectacol, dar am o reținere în ce privește calitatea fotografiilor.