marți, 25 octombrie 2011

Greenaccord IX, 2011: O imersiune culturală



De câte ori mă întorc de la forumul de media organizat în fiecare toamnă, în Italia, de asociația Greenaccord (desfășurat anul acesta la Cuneo, și având tema „Media, democrație și sustenabilitate”), mintea îmi vuiește (timp de cel puțin câteva zile, adică tot atâta timp, dacă nu și mai mult decât a durat întâlnirea) de un amestec de italiană și spaniolă. Tot felul de cuvinte și expresii (sviluppo sostenibile, salvaguardia del creato, medio ambiente, periodismo ambiental) îmi străbat gândurile. Asta dovedește că imersiunea în contextul cultural al conferinței trebuie să fi fost destul de adâncă.

La început încercam să urmăresc toate prelegerile forumului în traducere engleză, dar apoi mi-am dat seama că pierd astfel o bună ocazie de a învăța alte două limbi. Mai exista o problemă, și anume că atât italienii cât și hispanicii vorbeau în general mult prea repede pentru a putea fi traduși bine simultan. Chiar și atunci când vorbeau relativ normal, ceea ce pentru anglo-saxoni înseamnă repejor spre repede, către finalul prezentărilor începeau să se grăbească și mai mult, ca să se încadreze în timp - moment în care traducerea îi pierdea definitiv, dacă nu-i pierduse până atunci...

Am ajuns acum să înțeleg destul de bine italiana și spaniola (în ce privește spaniola, ceva mai bine limba vorbită în peninsulă, și ceva mai puțin bine diversele variante sud-americane). Și chiar să le vorbesc puțin (amestecate între ele, cu un mic adaus de cuvinte românești uneori, din păcate, uneori complet neinteligibile pentru partenerii mei de dialog). Mă descurc astfel să stau de vorbă cu această „familie” extraordinară de ziariști și comunicatori care se întrunește la forumul Greenaccord, dintre care mulți nu vorbesc deloc engleza, lingua franca a epocii contemporane, lucru care pare însă să nu-i afecteze... Spun familie, pentru că atât colegii pe care-i cunosc de douăzeci de ani, cât și cei pe care-i văd pentru prima dată la Greenaccord sunt pentru mine foarte apropiați. Chiar dacă venim din toate colțurile lumii, și suntem de vârste, rase și credințe dintre cele mai diverse, am constatat că avem în schimb cu toții o mare afinitate între noi, un mod foarte asemănător de a gândi și a ne purta.

De-alungul timpului, am remarcat că vorbitorii chemați de Greenaccord să facă prezentări dintre cele mai diverse (biologie, geologie, geografie, politică, economie, filozofie, teologie, arhitectură etc.) sunt foarte interesanți. Dar mai interesanți sunt colegii ziariști, cu care pot interacționa și timp mai îndelungat – în timpul pauzelor, meselor, în autocar, chiar și la aeroport. Am mai constatat și că lumea vorbitorilor de engleză (includ aici Africa de Sud, Australia, Canada, India, Pakistan, Taiwan etc.) îmi este mai bine cunoscută decât cea a vorbitorilor de italiană și spaniolă. Aceștia din urmă mă atrag însă (din ce în ce) mai mult.

În mod ironic, acum numai câțiva ani, atunci când am avut ocazia să lucrez în America de Sud în domeniul comunicării în protecția mediului, n-am știut cum să refuz mai repede, gândindu-mă că n-aș putea trăi într-o țară subdezvoltată, cu guvern de operetă și veșnice lovituri de stat, și unde pe deasupra se mai vorbește și spaniola. Tot așa, Italia era pentru mine o țară caraghioasă, instabilă politic și unde nu se întâmplă decât prostii. Între timp mi-am reconsiderat fundamental poziția. Sunt tot mai atras de profunzimea și de frumusețea culturilor latine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu