Face parte din cele câteva pe
care sunt invidios că nu le-am scris eu. Și face parte din vârful
literaturii românești (pentru mine, se află pe același nivel cu
„Adela” lui Garabet Ibrăileanu, pe care-l consider în
continuare cel mai bun roman românesc al tuturor timpurilor).
Deși „Sexagenara și
tânărul” (2004) pare să analizeze doar la nivel ficțional problema
diferenței de vârstă dintre doi posibili parteneri (femeia fiind
aproape de două ori mai în vârstă decât bărbatul, invers ca în „Adela”), Nora Iuga
alunecă permanent (în mod fericit, cred eu) în descrieri
biografice, care dau autenticitate și forță romanului.
Un punct alb și pentru finalul neașteptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu