„Post tenebras lux” - un film controversat, dar care nu lasă indiferent pe nimeni

„Post tenebras lux” (Mexic, 2012) își merită cu prisosință premiul pentru regie primit anul acesta la Cannes. Carlos Reygadas a regizat un film intens, compus din fragmente relativ disparate din viața unui cuplu mexican urban, mutat la țară împreună cu doi copii. Ca o curiozitate, aparatul de filmat folosește un filtru special, prin care imaginea apare văzută ca printr-un tunel. Iar scenariul este conceput într-o manieră lipsită de narațiune, în care fragmentele de realitate (prezentă, trecută și viitoare) sunt întrețesute de imaginar.

Cele mai impresionante sunt desigur scenele suprarealiste: fetița de numai câțiva ani umblând fără teamă pe câmpul înnoroit, printre vacile speriate de furtună, câinii de toate felurile care păzesc animalele, caii și măgarii trecând în galop pe lângă ea. Sau diavolul cu copite de țap și coadă în vârf de lance care traversează calm casa în care toți dorm adânc, mai puțin băiatul, care-l privește curios din dreptul ușii. Sau blazarea francezilor din timpul straniilor scene de sex colectiv din saună. Sau meciul de rugby al elevilor anglo-saxoni. Fără a uita, desigur, de scena în care unul din personajele secundare (care traversează însă periodic filmul) își smulge singur capul de pe umeri...

Judecând după cei pe care lentoarea unora dintre scene i-a făcut din când în când să moțăie, sau după cei pe care brutalitatea unor scene de sex (sau altele) i-a făcut să plece din sală, pot deduce că filmul n-a plăcut tuturor. Cert este însă că acest film nu lasă indiferent pe nimeni. După întuneric, lumină.