Ce este foarte interesant în The
Descendants (Descendenții - un film care a luat Globul de Aur și
este nominalizat la Premiile Oscar 2012 - regizor Alexander Payne, în rolul principal George Clooney) este că pare delicat
(confirm de altfel că mi-au dat lacrimile de câteva ori pe
parcursul filmului), și că totul se rezolvă într-o manieră
așa-zisă politically correct – terenul sălbatic al
moștenitorilor rămâne neatins de dezvoltatorii care vor să-l
umple de beton, tatăl de duminică se reconciliază cu fetele sale
cu care pierduse contactul etc.
Aparențele înșală însă. Filmul
este în realitate plin de durități. Lungile și repetatele
secvențe cu femeia în comă sunt cât se poate de crude.
Răbufnirile verbale din camera de spital ale tuturor celor
nemulțumiți de ea (soțul, fata mai mare, soția bărbatului pe
care-l iubea) m-au frapat nu numai pentru că nu m-aș fi așteptat
la ele, ci și fiindcă au fost politically incorrect (să acuz pe
cineva aflat pe patul de moarte este probabil ultimul lucru pe care
l-aș face). Filmul are o derulare lentă, din care lipsesc
duritățile fizice (cu o excepție, un pumn în ochi), dar cele
verbale, sau cele ale realității zilnice din societatea
nord-americană, sub aparența civilității, mi-au lăsat un gust
destul de amar.
Insistența pe aspectul exotic
(inclusiv muzica hawaiiană), mi s-a părut lipsită de interes
pentru trama filmului, parcă a fost o încercare de echilibrare a
(in)corectitudinii politice.
În ansamblu, am o părere amestecată
despre film, atât ca subiect, cât și ca realizare. Este totuși un
film de care o să-mi aduc aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu